Orașul Brașov are în jur de 300 000 de locuitori. Toate cinematografele au fost închise în urmă cu aproximativ 10 ani. În prezent există un cinematograf într-un mall pe centură. Mă numesc Adi Voicu, sunt din Brașov și m-am gândit la un plan: cum ar fi să ne organizăm, cineaști și cinefili, să proiectăm timp de o săptămâna filme în cinematografele dezafectate din țară? Pentru Brașov lucrurile au început să se miște, sper în curând să avem un cinematograf reabilitat.
Dacă realitatea a devenit ficțiune, la ce bun cinematograful? De aici a plecat artistul când și-a început lucrarea. A privit cinematograful și a început să-și imagineze tot felul de chipuri trăznite pe care acesta ar fi putut să le capete, iar acesta a început să le capete cu o viteză mai mare decât imaginația artistului ar fi putut vreodată să atingă. Când ultimul cinematograf s-a transformat în Bingo, granița firavă dintre ficțiune și realitate s-a şters. Ultimul reper a dispărut iremediabil, iar artistul nu știe nici astăzi de care parte a ecranului se află.
De atunci, publicul participă insensibil și interactiv la o proiecție infinită. Orașul a devenit un ecran imens fără spectatori, pe care rulează un film numai cu personaje pricipale. Proiecționistul și-a închis ochii și acum are grijă ca propriul lui film să ruleze în condiții ideale. Timpul nu mai este măsurat în fotograme, este măsurat în împliniri. S-au împlinit aproape 10 ani de la ultima proiecție. Parcă a fost ieri. Au trecut anii ăștia cum ai pocni din degete. Uite așa. Aveam zile în săptămână când rulam filmul cu casa închisă, își aduce aminte proiecționistul.
În sala de Bingo lumea este agitată, se citesc numere în ritmul pomelnicului. Oamenii urmăresc atenți bilețele pline de numere. Din când în când cineva țipă din sală: „Bingo!” şi este recompensat. Pomenirea numerelor continuă, trei și opt au fost iertate, șapte zeci și șapte zeci și patru amendate: „Bingo! Bingo!”. Sala de cinema a găzduit Bingo ani buni de zile, astăzi este ferecată cu lacăte groase de oțel, ferestrele sunt acoperite cu tablă ruginită, să nu intre un fir de aer, să nu iasă vreun spirit din incinta ruinată. Străzile orașului sunt în întuneric, obloanele trase, ceasul bisericii a rămas în suspans cu limbile bocate între șapte și opt, scoțând un țiuit continuu. În fața cinematografului s-au adunat protectorii orașului cu mașini speciale luminând clădirea filmului în culori roș-albastre. Lacătul este sfărâmat de un bărbat cu aspect de pătrat. Bărbatul cu laturile egale intră în incintă. Este urmat de ceilalți membri ai echipei de intervenție. Haiducul Pintea îi atrage atenția filfizonului de Robin Hood: „Vino aici după trepte!”. Îi mai spune o dată șoptit: „Spilcuitule! Vino frățioare cu mine după trepte că ăștia-s ciocoi! Nu-i de glumă!”. Robin Hood se furișează după haiduc. Patrulaterul înaintează printre maldărele de moloz cercetând cu atenție zona calamitată. Un bărbat alb-negru, îmbrăcat cu pantaloni trei sferturi de safari și pălărie de paie, încearcă să se facă nevăzut printre dărâmături. Inspectorul îl observă. „Tu de unde ai apărut, mă?”. „Eu sunt din trandafirul roșu din Cairo.” Inspectorul nedumerit, are senzația că este luat peste picior. „Cum ai zis? Dar ce trandafiri sunt în Cairo?.” Însoțitorii inspectorului încep să râdă grotesc. Tânărul alb-negru roșește. „E un film. Am rămas aici captiv de mulți ani și am fost supus torturii de către spiritul numerelor. Bingo!” Inspectorul devine interesat. Vrea să afle tot despre spiritul numerelor pomenite. Personajele se adună cu sutele. Toate au avut de suferit de pe urma numerelor pomenite.
Spiritul numerelor plutește sub formă de abur deasupra orașului și îl stăpânește. Capul culturii a căzut, iar cetățenii au strigat într-un glas: „Bingo!” Personajele captive în cinematograf dispar după dărâmături când aud exclamația. Inspectorul întinde mâinile căpătând formă de zar și le imploră să se întoarcă: „Nu vă speriați! E vocea capetelor politizate... Numai împreună vom reuși să răpunem pe spiritul numerelor.” Inspectorul promite solemn că va reface limita firavă dintre ficțiune și realitate, iar ficțiunea va fi ficțiune și realitatea realitate. Atunci spiritul numerelor va suferi până la dispariție, iar omul va fi eliberat de numărul fără număr. Spunând acestea, inspectorul căpăta formă umană.
