„Neplăcerea” cu care unii critici înregistrează succesele artistice ale unor creatori de excepție căutându-le defectele cu lumânarea nu e de azi de ieri. Cantonați pe vecie în realismul socialist care i-a emanat, acești cronicari își justifică propriile deficiențe de gust, cel mai adesea pe seama publicului, în numele căruia, vezi doamne, vorbesc. Unul dintre acești cronicari de film, d. T. Caranfil și-a asumat ingrata sarcină, acum, ca și în urmă cu douăzeci de ani, când a „comentat” filmul Reconstituirea într-un stil unic („demonstrația cineaștilor lasă și aici o impresie penibil de fals” (?!) să invoce - de data aceasta - „frecvența scăzută a publicului” ca argument al „nerealizării” filmului De ce trag clopotele, Mitică? („acest film ratat”) al regizorului Lucian Pintilie. Nesigur pe propriile argumente, d. Caranfil trece și numără câți spectatori erau în sală la proiecția filmului. „Subtil” argument! Dar pentru un cronicar ce s-a descalificat nereușind să identifice meritele Reconstituirii (care, în treacăt fie zis, a avut la vremea respectivă mare succes la Cannes, unde a fost trimis doar la „săptămâna criticii”) numărătoarea spectatorilor reprezintă un „ultim și penibil” pas. Conform, criteriului propus de d. Caranfil, O floare și doi grădinari ar fi o capodoperă iar Căința - alt eșec. Din nefericire pentru spiritul critic al d-sale nici măcar acest argument extraestetic la care a recurs și care nu-l onorează deloc nu rezistă la confruntarea cu realitatea.
Direcția Rețelei Cinematografice și Difuzării Filmelor a alcătuit o statistică a numărului de spectatori la filmele care rulează, în Capitală. Potrivit acestei statistici, în trei săptămini de rulare, filmul De ce trag clopotele, Mitică? a fost vizionat de peste 70.000 de spectatori. Filmul lui Lucian Pintilie a fost „depășit” (la acest capitol drag d-nului Caranfil) doar de Omul cu un pantof roșu (79.730 spectatori) situându-se înaintea unor pelicule, prestigioase ca Ultimul împărat (51.930 spectatori), Ultimele știri (56.428 spectatori). După cum se vede înverșunarea d-lui Caranfil împotriva filmelor valoroase a repurtat și ea „un eșec”... „un dureros eșec”...
