Ana-Maria Gheorghe a absolvit Facultatea de Film, secția Comunicare audiovizuală, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, și cursurile masterului de scenaristică din cadrul aceleiași instituții. În prezent, Ana-Maria este doctorandă și asistentă la catedra de scenaristică a Facultății de Film. Cel mai recent scurtmetraj la care a lucrat ca scenaristă este
Black Friday (r. Roxana Stroe), care participă, zilele astea, la
San Sebastián IFF.
Ionuț Răzvan Barbu a studiat film la University of Southampton, în Regatul Unit, iar acum locuiește în Germania și lucrează ca regizor și scenarist. Este în stadiul de dezvoltare cu
Soni, scenariul de la Sarajevo Talents, și încă două scurtmetraje – o comedie neagră, care se petrece într-un oraș de provincie din România, și o dramă plasată în Düsseldorf.
Răzvan Mihai Badea a lucrat ca scenarist la trei scurtmetraje:
Apropiere / Propinquity (2014, Finlanda r. Aino Suno),
Plouă cu soare (2015, r. Andrada Botezatu) și
Cangurul Singuratic (2015, r. Camelia Popa). În prezent, se pregătește să filmeze
Suntem însărcinați, după un scenariu scris de el, împreună cu regizoarea Camelia Popa și cu Olimpia Melinte în rolul principal. Pentru anul următor, Răzvan are în plan două scurtmetraje cu Sergiu Lupșe, unul ca producător –
O noapte, cu care a participat la Shorts TV The Pitch –, și unul ca scenarist –
Miss Direction / Domnișoara DeRuta.
Cu ce proiect ai aplicat la Talents Sarajevo?
Ana-Maria Gheorghe: M-am înscris cu un scurtmetraj, dar am ajuns să îi trimit mentorului meu cam tot ce aveam deja tradus în engleză. Proiectul inițial era un scurtmetraj despre o adolescentă, Laura, care vinde înghețată într-un port turistic de iahturi. Deși este vară, afară este înnorat și frig, deci nimeni nu stă pe plajă. O familie de turiști maghiari și una de români încep un conflict în timp ce așteaptă la coadă pentru înghețată, dar miza este evident alta.
Ionuț Răzvan Barbu: Pentru Talents Sarajevo am ales
Soni, un lungmetraj în dezvoltare, bazat pe romanul „Soni” de Andrei Ruse. Este o poveste spusă din perspectiva generației tinere căreia i-a fost promis că fericirea e la celălalt capăt al succesului. Dar ce se întâmplă când afli că totul e de fapt o farsă absurdă și că o să mori înainte de prima promovare? Soni e o tânără de succes din București, care la 26 de ani e diagnosticată terminal și, în puținul timp rămas, trebuie să afle răspunsurile pe care vrem să le știm cu toții: cine suntem? de ce suntem? Mă interesează relația oamenilor cu timpul: cum consumăm timpul și cum timpul ne consumă pe noi. Filmul e o dramă
counter-culture cu preocupări existențialiste, sex, droguri și mult umor negru.
Răzvan Badea: Cu un scenariu de lungmetraj numit
În joc până la capăt (
Play it out), o comedie neagră despre un cuplu tânăr care încearcă să-și rezolve problemele sexuale convingând alți oameni să-și destăinuie fanteziile și apoi punându-le în practică în viața lor de cuplu. Fanteziile devin din ce în ce mai absurde și încep să se schimbe și să-și alimenteze reciproc comportamentul obsesiv-compulsiv.
Cine au fost mentorii tăi și cum ai lucrat pe scenariu cu ei, cât de mult ți se pare că te-a ajutat?
Ana-Maria Gheorghe: Eu am fost repartizată la Steve Matthews, producător executiv HBO Europe și
script editor și
creative producer. Cu atât mai bine pentru mine, fiindcă am avut
insight de producător pe proiectele mele, am discutat destul de mult despre miniserii și seriale originale HBO, informații care mă interesau și pe care nu aveam de unde altundeva să le aflu.
Ionuț Răzvan Barbu: Participând ca scenarist am avut plăcerea de a lucra cu trei consultanți Olivia Hetreed, Jan Forsstrom și Steve Matthews. Am avut sesiuni în care fiecare dintre noi ne-am
prezentat proiectele printr-un exercițiu de
pitching un pic mai creativ. Ideea de bază era ca noi să ne auzim proiectul prezentat de altcineva pentru a vedea dacă
pitch-ul funcționează așa cum ne imaginăm. Am primit
feedback util și interesant atât de la mentori, cât și de la ceilalți scenariști. Mi-ar fi plăcut să avem cel puțin încă o ședință în care să discutăm în grup proiectele noastre, dar nu mă pot plânge. Consultanțele
one-on-one cu Steve Matthews au fost excelente și foarte utile. Am discutat în detaliu proiectul meu și am fost plăcut surprins de cât de bine a înțeles conceptul și tipul de film pe care vreau să-l fac. Pe lângă asta am aflat informații utile despre industria TV din Europa și pot spune că mi s-a deschis apetitul pentru a lucra în TV drama. Chiar am discutat un concept și am prezentat o idee care ar putea conduce la un format original pentru o dramă TV din România. Urmează să discutăwm în detaliu proiectul și dacă se concretizează voi fi „over the moon“.
Răzvan Badea: La Script Station am avut trei mentori care și-au împărțit proiectele între ei. Mentorul meu, Jan Forrström, e un regizor/scenarist finlandez și ne-am înțeles foarte bine. A înțeles povestea, capcanele ei, mi-a lămurit problemele pe care le-am ridicat și am găsit împreună soluții, așa că sunt entuziasmat să scriu următorul draft. Și ca o coincidență, am aflat că a îndrumat-o la proiectul de diploma pe Aino Suni, regizoarea finlandeză cu care am lucrat la primul meu film.
Cât de mult diferă de tipul de feedback pe care îl primești în școală?
Ana-Maria Gheorghe: Diferă de școală destul de mult fiindcă ce am făcut noi aici a fost practic o deconstruire a scenariilor în cele mai mici elemente și detalii audiovizuale. Am avut două sesiuni de câte o oră și jumătate și, deși părea prea mult timp alocat, mi-am dat seama repede că nu a fost suficient. Steve și-a făcut notițe la fiecare replică, la fiecare descriere, a înțeles exact despre ce voiam eu să vorbesc și m-a ajutat să-mi nuanțez povestea. Trebuie să recunosc că nu am avut un proiect ușor de abordat. Pe lângă substratul geopolitic și social, narațiunea nu este clasică, mă joc foarte mult cu perspectivele și coregrafia personajelor.
Răzvan Badea: Nu am studiat film în școală, dar am observat că
feedback-ul diferă de la
workshop la
workshop, în funcție de cum rezonează tutorii cu povestea, de cum comunici cu ei și de cât de receptiv ești la sugestiile lor. Am avut
workshop-uri lungi de o lună sau 3 luni în care nu simt că am făcut progrese prea mari și altele precum Talents Sarajevo sau Film TEEP în care în două, trei sesiuni am facut treabă cât pentru un an de zile.
În afară de sesiunile one-on-one și latura pedagogică, Talent Campus are și o serie de activități pentru industrie, care să faciliteze legăturile între tineri și profesioniștii cu experiență. Cum ți se pare că te ajută ele?
Ana-Maria Gheorghe: Am cunoscut selecționeri de la festivaluri, programatori, tineri producători și regizori din toată Europa, am fost la petreceri de industrie, dar nu pot să spun că s-a concretizat ceva. Am avut cu siguranță destule oportunități. M-am împrietenit și am stabilit o relație profesională cu alți participanți din Talents, români pe care îi știam, dar nu îi cunoșteam, și alți câțiva regizori din Europa de Est, care m-au abordat pentru
script consulting. Cu foarte mulți dintre participanți am rezonat la nivel uman, nu doar profesional și sperăm să ne revedem curând.
Ionuț Răzvan Barbu: Cu siguranță partea de
networking e cea mai super din tot programul. E genial, mai ales când totul se întâmplă într-un oraș mic precum Sarajevo, unde toată lumea lucrează, petrece sau e
#chill prin aceleași locuri. Am întâlnit colegi de prin toată Europa, s-au format prietenii, s-au făcut făcut
selfi-uri, s-au schimbat idei, am râs din plin și ne-am încărcat cu energie creativă. Pe lângă asta, Cinelink Co-Production Market este locul unde Vestul se întâlnește cu Estul, iar noi, talentele, avem ocazia să-i cunoaștem pe mai marii din industrie. Am cunoscut producători și regizori cu experiență, care m-au inspirat și mi-au dat și mai mult avânt în industria asta nebună.
Răzvan Badea: Talents Sarajevo a fost o experiență extraordinară pentru mine. Am cunoscut o grămadă de oameni fantastici, unii participanți ca mine, dar și selecționeri, directori de festival, regizori, producători interesați de proiectele mele. Deși am mai fost la destul de multe
workshop-uri și Talent Lab-uri în ultimii ani, acesta a avut amploarea cea mai mare și mi s-au deschis noi oportunități. Agitația era așa de mare încât uneori aveam senzația că fac mai mult treabă de producție decât de scenarist.
Ce am învățat la Sarajevo (I): Despre Talent Press și producție
Ce am învățat la Sarajevo (II): Anda Pușcaș Pack(ed) & Pitch(ed)
Ce am învățat la Sarajevo (III): Acting & Camera Studio
Detalii:
Sarajevo Film Festival //
Sarajevo Talents FB
