Despre Talent Press și producție cu Raluca Mănescu
Dacă mergi la Sarajevo Film Festival ca tânăr/ă critic de film, în programul
Talent Campus, s-ar putea să ți se pară că totul e un
teaser pentru anul următor, pentru că nu ai timp să vezi mult din selecție, în afară de filmele recomandate pentru Talents. Ești acolo să lucrezi și să te familiarizezi cu industria, pe cât se poate mai mult decât știai deja.
Pe scurt, voi încerca să prezint programele pentru Talents, începând cu expriența mea la Talent Press și continuând cu interviuri scurte cu fiecare dintre colegii care au participat din România. Au fost
Iulia Ciochină și
Sorin Dobrin la actorie, Seb Mihăilescu și
Anda Pușcaș la regie,
Ana-Maria Gheorghe,
Răzvan Badea și Ionuț Barbu la scenaristică,
Raluca Mănescu la producție și
Ana Drăghici la imagine.
Festivalul de Film de la Sarajevo
Festivalul de la Sarajevo, care anul acesta a fost la cea de-a 21-a ediție, a apărut la inițiativa Obala Art Center, în 1995, în încercarea de a ajuta la reconstruirea orașului, care încă se afla sub asediu la prima
ediție. De atunci și până astăzi, festivalul a crescut și s-a impus drept cel mai important din Europa de Sud-Est, cu o selecție variată de filme, invitați importanți și multe evenimente pentru industria de film, care să ofere profesioniștilor din regiune oportunități de finanțare și dezvoltare ale proiectelor. Astfel, foarte importante sunt platforma CineLink, Film Docu Rough Butique, Sarajevo Film Fund, Minimarket. Sarajevo Talent Campus, care e modelat și desfășurat în parteneriat cu programul omonim de la Berlinale, e motivat prin aceeași dedicație de a contribui la evoluția cinematografiei din zonă. E cumva destul de simplu, după cum spunea și Jovan Marjanović, Head of Industry, într-un interviu pentru Fred.fm, e ocazia ca tinerii să se cunoască, să știe cu cine pot lucra și care sunt instrumentele pe care se pot baza.
Competiția are trei secțiuni, lungmetraj, scurtmetraj și documentar, și include filmele produse în regiune (Albania, Armenia, Austria, Azerbaijan, Bosnia și Herzegovina, Bulgaria, Croația, Cipru, Grecia, Georgia, Ungaria, Kosovo, Macedonia, Malta, Moldova, Muntenegru, România, Serbia, Slovenia, Turcia), care au premiera internațională, regională sau mondială aici. Cele care au făcut deja carieră în festivaluri sunt programate la
In Focus – de exemplu, am putut să revăd
Aferim!, al lui Radu Jude, aici –, iar alte filme importante, din afara regiunii, intră la Kinoscope.
A Tribute to Brillante Mendoza a inclus câteva dintre titlurile regizorului filipinez și o conversație moderată de Vanja Kaluđerčić (în 2013, Cristi Puiu a fost invitatul), iar la Open Air Cinema au putut fi vizionate multe alte filme, pe lângă ceremonia decernării
Heart of Sarajevo actorului Benicio del Toro. Am menționat câteva dintre secțiunile majore ale festivalului, dar programul a fost mult mai bogat.
Sarajevo Talents
Deja la a 9-a generație de Talents, ST este un program educațional pentru tinerii profesioniști din regiune, cu ateliere specifice pentru actori, scenariști, producători, regizori, directori de imagine și critici de film. Managerul proiectul este Asja Makarević.
Pe parcursul unei săptămâni au avut loc mai multe conferințe cu profesioniștii invitați. Unele erau concepute pentru un anumit domeniu, dar erau deschise oricăruia din Talent Campus și, în măsura în care îți
permitea programul, puteai să asiști la cursul pentru scenaristică cu Olivia Hetreed, Jan Forsströmm și Steve Mattews, chiar dacă erai acolo ca regizor sau orice altă specializare. Multe dintre discuții erau comune, cum a fost și prezentarea pentru Berlinale Talents, la care eu n-am ajuns pentru că aveam cursul de critică cu Jurica Pavičič.
Asta e cumva o problemă, că nu poți să mergi la toate, dar ajută dacă ești disciplinat și îți programezi de la început ce vrei să prinzi și ce ore ai libere. E adevărat că uneori nu aveam de ales, pentru că participam la ateliere practice (Film și Camera Stage, pentru regizori și directori de imagine) sau vizionări separate – la critică aveam altă listă de titluri și alt program complet.
Acreditarea ne mai permitea să intrăm la alt film dacă nu se ocupau locurile, dar altfel primeam zilnic biletele pentru
recommended screening. Uneori, se legau de conferințele sau de temele pe care le aveam de făcut ulterior, sau erau urmate de sesiuni de întrebări și răspunsuri cu echipele.
Carte Blanche: Shorts de la Sundance a fost prezentat de Kim Yutani, care mai apoi a participat la o discuție despre scurtmetraje, dedicată celor din Talents, împreună cu alți doi programatori - Laurent Crouziex și Alice Kharoubi.
Son of Saul a fost urmat de un studiu de caz cu regizorul și scenarista, iar
Trap de conversația cu Brillante Mendoza.
Complementar, cei care participau ca regizori sau producători, se putea înscrie la atelierul Pack&Pitch, pe care îl predau Gabriele Brunnenmeyer și Selina Ukwuoma. Șase dintre participanți au învățat cum să-și prezinte proiectul și la sfârșit au avut un
pitch oficial. Anda Pușcaș a câștigat Best Pitch pentru proiectul
Sol, post-producție pe sunet în valoare de 4000 euro. Celălalt premiu, o invitație la CineLink la următorul film, l-a luat Ismet Kurtulus din Turcia.
Nu pot să descriu convențional dimensiunea educațională a ST. Accentul e puternic pe
networking și mai ales pe a ne cunoaște noi între noi, cu activități practice comune, dublate de asistența unor profesioniști care să ne explice care sunt resursele și pârghiile pe care te-ai putea baza când te apuci de un proiect. Meserie nu cred că poți învăța într-o săptămână, dar cred că e posibil ca programul să-ți lărgească puțin unghiul din care privești lucrurile.
Sarajevo Talent Press
M-am interesat dinainte, vorbind cu cine a mai fost în anii trecuți, ce se întâmplă la Talent Press. Concluzia la care am ajuns a fost că de fiecare dată există mici diferențe. În principiu,
workshop-ul cuprinde master-class-urile, prezentările și discuțiile comune, o serie de vizionări, uneori suplimentare (față de lista celorlalți din ST) și activități practice. Am predat două cronici scurte (500 de cuvinte) destul de devreme, în a
treia zi, pe care le-am rescris după ce am discutat cu mentorul nostru. Am avut o sesiune de grup, un curs de critică de film, despre formate de cronici, oportunități și viitorul profesiei în epoca internetului și o întâlnire individuală. Eu am fost în grupa care lucrat pe text cu Jurica Pavičič, cealaltă l-a avut pe Giovanni Vimercati. Pe cronici am vorbit aplicat despre ce cuvinte ar fi mai potrivite, despre cum se poate formata cât să fie mai ușor de parcurs, unde s-ar putea nuanța ideea. Dar ce cred că mi-a rămas este importanța pe care Jurica o dă contextului, cu atât mai mult când trebuie să te încadrezi într-un format scurt. Eu am tendința să prefer analiza în cronică, despre care cred că e importantă, dar înțeleg de ce e bine să existe un echilbru între contextualizare și partea de interpretare stilistică.
Separat, am mai lucrat cu Matt Micucci, de la Fred Film Radio, pentru care am făcut interviuri cu cei de la Pack&Pitch și un review audio pentru
Son of Saul, regia László Nemes. Deși mai distractiv a fost să-i punem întrebări lui Benicio del Toro la
master-class: ne-au eliberat 10 minute doar pentru noi, din Talent Press.
Dintre discuții, unele m-au interesat mai mult, altele mai puțin. Mi-a plăcut foarte tare studiul de caz cu László Nemes și Clara Royer, regizorul și scenarista de la
Son of Saul. Pe lângă documentarea extensivă pe care au făcut-o, Nemes a intrat în detalii legate de cum a lucrat cu actorii și cum a speculat tensiunile personale în narațiunea filmului, despre cadrele lungi și ce dificultăți a avut la montaj. De fapt, a fost foarte tehnic și precis, ceea ce cred că e util când publicul e format din cineaști.
Prezentarea HBO,
Developing Stories in the Golden Age of European TV Drama, a fost la fel de interesantă. Au participat Steve Matthews și Antony Root, amândoi producători la HBO, care au explicat cum calitatea serialelor a fost determinată de un mediu economic favorabil, de oportunități financiare. De asemenea, au vorbit mult și despre cum funcționează HBO Europa și criteriile după care aleg anumite țări pentru producții origiale, cum lucrează cu echipele regionale etc.
Sarajevo Talent pentru producători: Raluca Mănescu
Raluca a terminat Facultatea de Film din UNATC în 2010, la secția Comunicare Audiovizuală (scenaristică și critică de film), și masterul de producție din cadrul aceleiași instituții de învățământ. Acum lucrează la Saga Film, în producție, și tocmai a avut premiera primului ei lungmetraj de ficțiune ca scenaristă,
Lumea e a mea, regizat de Nae Tănase, cu care lucrează încă din facultate. Colaborările lor faimoase sunt
Zombie Infectors 3 (2008),
Outrageously Disco (2010) și
12 minute (2013) în care pastișează genuri populare.
Workshop-ul de producție a fost cumva diferit față de celelalte programe pentru că nu au avut mentori, ci mai multe prezentări de programe din industrie. Raluca mi-a răspuns la câteva întrebări despre cum a fost pentru producători la Talent Campus.
Cum a fost pentru tine programul și ce crezi că ți-a adus în termeni de know-how sau informații?
Talents n-a fost neapărat un
workshop de formare profesională, în care să fi aflat multe informații noi și pe care să-l consider un
milestone în pregătirea mea. Dar a fost sigur locul în care am cunoscut o grămadă de oameni. Atmosfera a fost genială, iar cel mai bun lucru e că am legat relații cu producători tineri din țările vecine nouă. Programul a fost îndeajuns de permisiv cât să ne facă loc pentru multe cafele și conversații despre cinema și rolul creativ (dar și de mic psiholog de relații) al producătorului într-un film. Tot din timpul petrecut la cafea a reieșit și ceva
know-how, cu privire la modul în care fiecare dintre noi își face job-ul în țara lui, dar și la ce am vrea să schimbăm în industrie și ce putem face de acum înainte împreună, dacă tot ne-am cunoscut și ne-am plăcut. De fapt, ăsta e meritul Talent Campus-ului în ochii mei: a creat un spirit de aventură comun între producători tineri din România, Bulgaria, Macedonia, Serbia și Turcia.
Care ți s-a părut cel mai important atelier dintre cele pentru producție?
Cel care se numește „Tiny Miracles”, și nu doar datorită titlului. Atelierul a fost un masterclass cu Ewa Puszczynska, producătoarea
Ida, filmul lui Pawel Pawlikowski, câștigător al Oscarului pentru film străin în 2015. Puszczynska ne-a povestit destul de în profunzime despre felul în care au finanțat filmul, a detaliat micile bătălii pe care le-a dat ea ca producătoare, precum și strategiile pe care le-a abordat. În fine, a fost interesant să citesc în ochii ei hotărârea și dorința de a face ceva care să conteze. Ce ne-a povestit ea a fost ca un discurs de motivare de dinainte de luptă, cred că ne-a umplut pe toți de energie.
Unul dintre evenimentele importante pentru industrie a fost Cinelink. Ai putea, te rog, să îmi explici cum funcționează platforma și cum te ajută ca producător.
Cinelink-ul e important în fiecare an pentru industrie. E locul în care, dacă ai un proiect bun, poți veni să-l prezinți și susții, în speranța că vei găsi alți parteneri (coproducători internaționali), sau, dacă nu reușești să concretizezi niște relații, poți spera măcar la vizibilitate și
networking. Cred că astea sunt cele mai mari beneficii pe care le poți obține ca producător - cunoști oameni, testezi piața, vezi în ce măsură alți producători, dar și
sales agents, distribuitori, directori de festival sunt interesați de subiectul/ tema/ filmul tău. Ca să nu mai spun că poți câștiga și diverse premii în bani, acordate de instituții de finanțare din industrie (de la Arte, Eurimages). Ca să-ți dau un exemplu, anul acesta în
market-ul Cinelink au fost prezente 3 proiecte românești:
A coat of gold, al Cristinei Groșan,
The Professor, a lui Radu Dragomir și
Soldiers, al Ivanei Mladenovic, care a fost premiat de juriu. În plus, la „Cinelink Work in Progress” au mai participat 2 proiecte românești:
Double, regia Catrinel Danaiata și
Fixeur, regia Adrian Sitaru, proiect care a fost și el premiat.
Detalii:
Sarajevo Film Festival //
Sarajevo Talents FB
