Acum pe CINEPUB.RO: „Meda sau partea nu prea fericită a lucrurilor”

     Meda sau posibilitățile de reușită

de Emil Vasilache 

    Într-un sat din munți, un bărbat (Șerban Pavlu) rămas de puțin timp văduv, duce o luptă interioară apăsătoare pentru a gestiona problemele lăsate în urmă de moartea partenerei sale. Cam asta ar fi pe scurt Meda sau partea mai puțin fericită a lucrurilor, debutul în lungmetraj ca regizor al actorului Emanuel Pârvu.
    

Pârvu vrea să construiască portretul tragic al unui om, nu răzvrătit împotriva sistemului care îl apasă, ci la capătul lui, dând din membre în lupta derizorie pentru supraviețuire. E ceva ce amintește de Mungiu în felul în care sunt croite personajele și opțiunile pe care le au la îndemână. Ba chiar, la concept, Meda se aseamănă destul de tare cu Bacalaureat (2016), prin prisma accentului pus pe compromis din perspectiva unui părinte-rotiță-pasivă-dar-vinovată-în-sistem.      Nici alegerea unor fețe atât de recognoscibil urbane precum cea a lui Pavlu sau a Ioanei Abur, ori figura lui Costel Cașcaval, de rocker bătrân, nicidecum a unui om de la țară, nu ajută la formarea unei punți între ruralului de munte și povestea insuficient dezvoltată. Dacă în scurtmetrajul lui Pârvu din 2018, Totul e foarte departe, povestea, altminteri lăcrimoasă, stabilea totuși o balanță eficace dramaturgic a relației rural-urban, aici pare că autorul e la fel de străin față de universul pe care-l descrie pe cât suntem și noi ca public.       Nu găsim mulți numitori comuni între Meda și filmele Noului Val, cu care Pârvu pare că vrea să meargă bară la bară. Construit pe un principiu stilistic, de subiect, tematic, care nu corespunde rigorilor execuției sale, Meda pare a se mulțumi de propria sa existență, motivat de simpla dorința de a fi ca film și nu de ceva mai presus. Lucru care, departe de a fi condamnabil, nu așterne în fața sa o plajă amplă a posibilităților de reușită.  Detalii: CINEPUB

     Două sau trei elemente pun presiune pe zilele mocnite acestui tăietor de lemne în plin doliu. În primul rând este vorba de fiica sa adoptivă, Meda (Ana Radu), pe care riscă să o piardă dacă nu rezolvă anumite hârtii. În al doilea rând, sunt banii de care acesta are nevoie pentru a iniția acele proceduri birocratice. Iar în al treilea rând, sunt resursele de care dispune bărbatul pentru a face rost de bani. 
      El are câteva opțiuni. Unu, vânzarea vitelor pe care le crește, care pe lângă că sunt prea mici, sunt și unica sursă de venit pe viitor. Doi, mersul la tăiat lemne, unde se pare că nu prea poate participa. Și trei, o acțiune de braconaj, care contravine într-o măsură neclar cât de mare, sau în ce fel exact, principiilor sale.