Nicolae Labiş (1967)

De la Studioul “Alexandru Sahia”
„Dar văile vuiră. Căzută în genunchi,/ Îşi ridicase capul, îl clătină spre stele,/ Îl prăvăli apoi, stârnind pe ape/ Fugare roiuri negre de mărgele.” („Moartea căprioarei”). Simbolic, titlul filmului — Moartea căprioarei — va evoca aspecte din viaţa lui Nicolae Labiş, de la a cărui moarte fulgerătoare au trecut zece ani. Locul naşterii (ograda din cătunul Poiana Mărului), copilăria (casa părintească din Mălini-Fălticeni), anii de studiu (liceu şi facultate), diverse fotografii, locuri pe unde a poposit poetul, cărţi, reviste, opera personală şi alte obiecte, cât şi ancheta în rândul celor ce I-au cunoscut îndeaproape — părinţi, rude, colegi de faculate şi de scris, critici — vor introduce pe spectator în cunoaşterea tot mai aprofundată a vieţii celui care a creat „Moartea căprioarei”. (Cinema nr. 10, octombrie 1966)