Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L.Caragiale" (promoţia 1956, clasa Nicolae Bălţăţeanu). "George Constantin îşi ciopleşte orice rol direct în piatră; iar piatra el o taie dur, brutal, cu lovitură precisă şi neîndurătoare, fără menjamente pentru vinişoarele subţiratice care arată cât de mâncată e piatra pe dinăuntru, cât de ros e pe alocuri rolul de caria neverosimilului. (...)
De fiecare dată el săvârşeşte gest de Pygmalion care, tenace şi arţăgos, însufleţeşte piatra, dar care are marea tărie de a nu se îndrăgosti în ultimul act de propria-i operă. De aici să vină oare forţa acestui Orson Welles autohton, de aici olimpiana lui seninătate?" (
Sanda Faur, Almanah Cinema 1970).
"Era un amestec de contrarii, de frânturi, de singurătăţi. Solitudine tainică, tăcută, dureroasă... din ea se descărcau energii şi erupţii, frisoanele excesului, riscurile ce şi le oferea bucuriei. Un suflet înfăptuit din temeri, fragil şi impulsiv, flămând de viaţă, mândru de patimile sale, lucid şi caustic în desluşiri, luminându-şi cu voluptate abisurile, întru desăvârşirea însingurării. Un trup uriaş îl călăuzea. Şi-l purta distins, elegant, bărbăţie rasată din complexe... Aventurau împreună. Venea de undeva, dintr-o rouă a inocenţei, înzăuat într-un cinism sclipitor.O vitalitate rafinat brutală reuşise să i se impună şi să-i vegheze ceremonialul intim al arderilor. Gândea prin simţuri, înnobilându-şi poftele şi obligându-le să ia spirit. (...) Vulnerabil, sentimental, enigmatic, năucea. Era de necuprins şi... Trăia cu Talent" (
Alexa Visarion, din vol. "Goana pe nisip")
