Absolvent al studiilor de actorie la Conservatorul din Bucureşti. Cariera sa de actor se încheie dramatic odată cu accidentul suferit pe platou la Răsună valea, care îl lasă desfigurat. Promovează în România tehnica filmelor de animație cu cartoane decupate, învățată în timpul bursei de studii la Praga, în studioul de filme cu păpuşi al lui Jiři Trnka. Realizează, la Animafilm, filme de animaţie tridimensională, cu actori şi păpuşi, cu obiecte, pietre, difuzie de lichide colorate. Din 1974 lucrează la Televiziunea Română. Membru fondator ACIN (UCIN), membru fondator Animafilm.
"Gustul experimentului l-a însoţit pe Bob Călinescu toată viaţa şi chiar cântecul lui de lebădă, Fresca, resuscită o mai veche preocupare a regizorului – animarea măştilor populare – singulară în peisajul românesc. Din această perspectivă toate imperfecţiunile filmelor sale capătă atributele unor etape necesare succesorilor săi în domeniul animaţiei cu păpuşi – preferinţa iniţială a lui Bob Călinescu, dar nu şi singura sa vocaţie" (Dinu-Ioan Nicula, "Un istoric al animaţiei româneşti").
”Pionier în animaţia tridimensională, realizând o mică peliculă cu păpuşi de numai 1 minut încă din 1949 (Scrisorica). După debutul oficial cu Vulpea păcălită (1952), a lucrat câteva filme în cartoane decupate (Balada maeştrilor, Cuiul, ambele după Tudor Arghezi), optând apoi, din ce în ce mai decis, pentru animaţia de păpuşi sau de obiecte. Din filmografia sa, ce numără zeci de titluri, se detaşează Rapsodie în lemn, cu păpuşi cioplite în stil ţărănesc, Fresca, un experiment cu măşti populare, şi Cocenel, un „autoportret” în cheie ironică şi muzicală” (Dana Duma, ”Istoria filmului românesc de animație”)
Opinia unui coleg
"Aspirând către fanteziile poetice, Bob Călinescu se dovedeşte un neobosit explorator. Renunţând la tradiţionalele păpuşi, el foloseşte ca personaje în filmele ce le plăsmuieşte forme pe care le descoperă în natură. Rădăcinile răsucite, crengile uscate, cocenii de porumb, pietrele de râu îi sunt necesare în găsirea formelor plastice inedite, adecvate subiectelor. Aparatul său de filmat ştie să facă poezie. Artist pasionat, de un mare optimism, el reuşeşte întotdeauna să surprindă pe spectator cu lirismul şi vitalitatea filmelor sale." (
Horia Ştefănescu, Cinema nr. 6, iunie 1966)
