Pe Bulevardul Elisabeta, la numărul 36 de astăzi, se inaugura în ziua de 26 mai 1912 Cinema Clasic, numit ulterior Cinema Capitol, unul dintre cele mai cunoscute, frecventate şi apreciate
cinematografe din Bucureşti.
În 1937, faţada şi holul de intrare vor fi complet refăcute pe baza planurilor elaborate de Henriette Delavrancea Gibory. În linia celor mai moderne cinematografe europene, arhitecta concepe o veritabilă
cine-faţadă, un suport publicitar care anunţă filmul şi cheamă spectatorii prin gândirea unui spaţiu de intrare bine articulat cu strada. Revendicându-se de la ideile moderniste ale sălilor de cinema, noua faţadă introduce o ruptură în contextul bulevardului, inserată la aliniament într-un front cu tratare eclectică.
Sălile de cinema erau frecventate mai ales după lăsarea serii şi trebuiau să dispună de faţade concepute pentru plimbarea şi vederea nocturnă. Aşa cum apare în fotografiile de epocă, şi la Cinema Capitol, cu ajutorul decoraţiilor luminoase realizate din tuburi de neon, faţada este un spaţiu identificabil la nivelul bulevardului, un spaţiu cheie,
interfaţă între stradă şi sala de cinema, între oraş şi film.
Probabil că scara relativ redusă a ansamblului urban şi nevoia de identificare la stradă a condus la adoptarea unei strategii publicitare originale, o formă verticală ataşată faţadei, element semnal de recunoaştere şi atragere a spectatorilor.
Dacă în fotografiile din 1941 elementul vertical de semnalistică mai poate fi observat, el nu se mai regăseşte în imaginile surprinse după anii ’50, demonstrând schimbarea de strategie a promovării imaginii
cinematografelor în contextul social economic al Bucureştiului postbelic.
