Când un operator scrie o carte

     Ce face un om mânat de nobila dorin­ţă de a împărtăşi confraţilor — şi nu numai acestora — experienţa unor ani de viaţă şi de muncă, reflecţiile sale asupra meseriei pe care a îmbrătişat-o? El scrie o carte, asumându-şi toate riscu­rile implicate de această dificilă şi deli­cată întreprindere. Uneori şi riscurile materiale, aşa cum a făcut operatorul Nicolae N. Marinescu, publicând în 1973, la Editura Litera, primul volum (numit cu modestie «fascicol») al cărţii intitu­late «Probleme A 7» sau «Probleme ale celei de-a 7-a arte». Şi mai modest, de data aceasta în formă rotaprintată, a apărut la sfârşitul anului «fascicolul II».
     La ce reflectează un operator? În primul rând, fireşte, la probleme tehnice. Dar nu numai atât. Primul volum cuprin­dea, pe lângă capitole dedicate funcţiei lumină, funcţiei mişcare, funcţiei culoa­re în imaginea cinematografică, şi preo­cupări în care interesul pentru tehnică se împletea cu cel pentru estetică — «Peliculă-film-operă-imagine» — sau pentru istoria cinematografului — «Neo­realism» sau «Momentul 1925 în cinema­tografia sovietică». Mai puţin heteroclit în compoziţie, volumul al doilea este aproape în întregime dedicat unei pro­bleme estetice majore: timpul şi spatiul în film. Autorul o tratează în vădită cu­noştintă de cauză şi, chiar dacă pe alocuri devine prolix, chiar dacă acordă pe alocuri un spaţiu exagerat prezentă­rii teoriilor unor mari filozofi şi esteti­cieni, efortul său de a lămuri cum stau practic lucrurile atunci când se face un film — prevalează şi merită toată lauda.
     Un capitol aparte, adresat tehnicieni­lor profesionişti, este cel consacrat problemelor ecranului lat, în care N.N. Marinescu propune un nou sistem, me­nit să eludeze incovenienţele existente şi astăzi în tehnica realizării imaginii «scope». Din păcate, proiectul său, propus încă din 1975, nu a intrat încă în faza de experiment, singura în stare să-i certifice valoarea.
     Am reproşa autorului frecventa alu­necare în digresiuni autobiografice, pre­cum şi pasajele de dialog argotic, ne­justificate. Ne permitem să-i recoman­dăm ca atare o mai mare rigoare în stă­pânirea materialului. Acest lucru se învaţă scriind, şi N.N. Marinescu, ope­rator la studioul «Alexandru Sahia», trebuie să scrie în continuare. El are ceva de spus nouă, profesioniştilor şi iubitorilor de cinema, ştie să o facă, într-un stil alert şi accesibil, si acesta este esenţialul.