Marius Panduru

Absolvent al UNATC promoţia 2001, el porneşte la drum cu colegul său de an, Cătălin Mitulescu pe care-l însoteşte în tot ceea ce a făcut până acum, de la scurtmetrajele Bucureşti-Wien 8-15 (2001), 17 minute întârziere (2002) şi Trafic (2004) la lungmetrajele Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii (2006) şiLoverboy (2011). Panduru colaborează nu numai cu el ci şi cu alţi realizatori pe care  “Strada Film” – studioul fraţilor Mitulescu – a ales să-i producă, precum Ruxandra Zenide (Ryna – 2006), Alexandru Mavrodineanu (Lecţia de box – 2007), sau Florin Şerban (Eu când vreau să fluier, fluier – 2010).
Dintre regizorii Noului Val, s-ar parea că nici Corneliu Porumboiu nu concepe să nu-l aibă alături după Visul lui Liviu (2004), A fost sau n-a fost? (2006) şi Poliţist adjectiv (2009). Iar Radu Jude, cu autoironia care-l caracterizează, apreciază astfel colaborarea lor la Lampa cu căciulă (2006) şi Cea mai fericită fată din lume (2009): “Panduru iubeşte imaginea îngrijită, compoziţiile clasice, "frumoase" într-un sens hollywoodian şi încearcă, fără succes, să salveze de la mediocritate filmele mele. Îl enervează dezinteresul meu total pentru fiţele lui operatoristice şi nu o dată mi-a spus că "scândura scenei" mi s-ar potrivi mai bine”.
Probabil că aşazisele “fiţe” de sorginte hollywoodiană l-au atras pe Nae Caranfil în strădania de a oferi cinematografului românesc o alternativă la “minimalismul” tinerei generaţii (Restul e tăcere – 2006 si viitoarea premieră Closer to the Moon).
Adevărul e că indiferent dacă lucrează cu cei amintiţi deja, cu Stere Gulea (Weekend cu mama – 2009), Alexandru Iordăchescu (Copilăria lui Icar – 2009) sau Bogdan George Apetri (Periferic – 2011) profesionalismul lui e impecabil" (Cristina Corciovescu. Aperitiff 2012)