Dan Alexe frecventat de-a lungul anilor ’90 comunitatea confreriilor mistice sufi din Skopje. A învățat limbile locale și s-a apropiat de practicanții ritualui extrem de violent de yoga islamică.
Iubiții Domnului a câștigat Premiul Criticii Internaționale la IDFA în Amsterdam (1998) și Premiul Ministerului Francez al Culturii la Festivalul Etnografic de Film din Paris (1999).
O Macedonie de după destrămarea Iugoslaviei, o Macedonie subterană, nebănuită: cea a confreriilor de dervişi, mistici musulmani cu ritualuri colective şi tehnici arhaice ale extazului. Dervişii în a căror confrerie se petrece filmul practică un fel de yoga islamică violentă, în care membrii îşi străpung corpul şi faţa cu săbii, cuţite şi cuie, fără să curgă vreo picătură de sânge și fără a-și provoca vreun pic de durere fizică. Filmul prezintă cu umor conflictul dintre doi şeici care îşi dispută supremaţia asupra confreriei.
„Ei au un ritual de o violență excepțională, despre care știam vag, dar nu-mi închipuiam că încă se mai practică în așa măsură: e ritualul acela în care, pe ritmul muzicii, își străpung cuțite și tije metalice în limbă, în nări, în burtă. Durează ore și ore în care acești discipoli sufi arată controlul pe care îl au asupra corpului,” spune Dan Alexe despre
Iubiții Domnului.
Detalii:
Cinepub.ro
