Şi pe strada mea cad frunzele acestei toamne şi plouă peste paşii uitaţi de trecători, aşa că, dacă tot mi-e frig şi-s obosit, am tot dreptul să mă retrag în viaţa caldă de familie unde, deşi sunt 18 grade, vine o rudă apropiată zâmbind părinteşte şi mă anunţă bucuros că acum doi ani a scris Georgescu ăla de la «Săptămâna» că sunt un mare actor. Şi mă bucur că măcar cei din familie nu împachetează salarii în cronicile despre mine. Ce i-ai dat să bea? mă întreabă unchiul mai departe. Şi nu l-am trimis nicăieri, pentru că eu mă mir şi în familie. Apoi, pentru că nu e numai unchi, e şi doctor, s-a îngrijorat uşor pentru mine: dar tu mai bei? Să te laşi de chefurile alea pe care le făceai cu actorii tăi. Îţi face rău la ficat. Apoi discuţia a alunecat firesc spre cine te-a băgat în institut, ţi-aduci aminte cum am vorbit eu cu profesoara ta? Suntem mândri de tine, dar vezi că de un timp ne faci de râs, ce e cu
Mere acre ăla sau cum I-o fi chemând? Şi blândul doctor de copii mă ţinea strând de după umeri, zâmbing părinteşte, întrebându-mă în treacăt cât câştig şi ce maşină am. Era prea multă toamnă şi mărturisesc că m-am purtat ca un câine ud. Aflasem însă prea curând ce crede un intelectual (pentru că are ceva dioptrii) despre mine, despre actori, despre devenirea socială în general, despre sensurile majore ale existenţei, despre resorturile societăţii noastre şi mă gândeam că nu e singurul care ne priveşte ca pe florile răului şi multe perechi de ochi se aşază în faţa noastra, doar ca să-şi recapituleze prejudecăţile, care în mod firesc se suprapun peste propriile principii de viaţă, pentru că fiecare judecă lumea după sine, şi cine zice ăla e. Şi am mai filozotat ceva în barbă, în timp ce doctorul-rudă dispărea în Lada lui 1500, spre bieţii copii nevinovaţi.
Apoi mi-am adus aminte ce fericit am fost când Dănuţ din Cluj m-a luat de nas pe stradă, mi-a spus că el e Dănuţ din Cluj şi să vin cu el la magazinul unde vinde mama lui să-mi dea o pâine caldă. Mă aflam în cea mai fericită toamnă a vieţii mele şi-n minte aveam doar un proverb malgaş.
