Ziduri și mâini (1974)

Opinia criticului
„Cineastul prin vocație Mircea Săucan descoperă în înseși frescele de la Voroneț și de la Cozia metafora prin care ne îndeamnă să le apărăm de eroziunea timpului: cetăți medievale asediate și cetățeni care par a-și apăra zidirea nu numai cu lănci și săbii, ci și cu mâinile goale, drept pavăză; apoi tabloul votiv al voievodului care ține în mână ctitoria ca pe o machetă... Această mână protectoare este invocată în întregul film, fie că vedem ziduri de cetate sau de mânăstire, fie că privim clopotnițele de la Sighișoara sau străzile în trepte de la Sibiu. Vestigiile trecutului care se cer și azi apărate ne privesc scrutător prin ochii lucarnelor și tresar ascultând tumultul șoselelor moderne din jur. «Mâna» cineastului poet și cetățean se simte în fiecare cadru, în montaj, ca și în ilustrația muzicală a acestui film de reculegere și elevație.” (Val. S. Deleanu, Cinema nr. 11, noiembrie 1974)