România, cronica eliberării (1974)

Opinia criticului
„Unul dintre puținele noastre filme de montaj care sunt efectiv o cronică. Dumitru Done și lon Moscu ne dau răgazul să contemplăm cadrele filmate cu 30 de ani în urmă și, deși pe unele le-am mai văzut, în treacăt, folosite în alte documentare retrospective, e prima dată când le receptăm integral. Este o demonstrație a efectului senzațional cu care documentul autentic te răsplătește atunci când îi acorzi creditul necesar, când nu-I compromiți amestecându-l cu reconstituiri factice și nu-I acoperi cu un text parazitar. lată, în imagini filmate pe viu, ziua de 1 mai la București în 1939 — o participare umană într-adevăr impresionantă! lată ostașii reali ai insurecției alungând pe fasciști prin porumbiștile din jurul Bucureștiului! lată colțul de la Universitate în timpul unui bombardament, cu bucureșteni alergând în toate direcțiile. lată Palatul, Ateneul, Cartea Românească în ruină, iată ce-au filmat Cosma la Băneasa și Gologan la Liceul Lazăr! Și așa mai departe, până în ziua de 25 octombrie 1944, când întreaga Transilvanie era eliberată. Și mai departe — mereu din imagini autentice, inedite în sens absolut sau prin modul de prezentare — se succed momentele revoluției populare, reforma agrară, proclamarea republicii, naționalizarea, Bumbești-Livezeni, momente ale progresului socialist, Congresul al IX-lea și desfășurările constructive ale prezentului. Este o mare artă să fii original, fluent și patetic, limitându-te la materialele de arhivă.” (Val. S. Deleanu, Cinema nr. 9, septembrie 1974)