Opinia criticului
"
Poveste cu iepuraşi se înscrie pe linia filmelor cu destinaţie directă pentru copii. Scenariul de Horia Căciulescu, simplu, în sensul bun al cuvântului, uşurează reuşita filmului. Ideea principală, foloasele sportului, prilejuieşte o suită de întâmplări ale unei familii de iepuraşi şi ale unui căţeluş rău, într-o ambianţă plastică plăcută şi din care nu lipseşte hazul. Animaţia ca şi imaginea contribuie din plin la reuşita peliculei. Muzica spirituală şi adecvată scenariului. Grija de amănunt, folosirea cu abilitate a obiectivului într-o suită de pIanuri variate şi echilibrate cu pricepere dau filmului o acurateţă care impresionează plăcut. Spuneam că
Poveste cu iepuraşi este destinată direct copiilor. Aş adăuga că are suficiente calităţi ca să placă spectatorilor de toate vârstele.
În legătură cu realizarea lui Florin Anghelescu mi se pare necesar discutarea unor aspecte oarecum exterioare şi neafectând cu nimic calitatea filmulul său. E vorba de calea urmată de regizor. Florin Anghelescu a ales pentru
Poveste cu iepuraşi calea clasică a filmelor cu păpuşi. Lucrul acesta constituie, fireşte, un avantaj faţă de căutările lui
Bob Călinescu sau ale lui
Olimp Vărăşteanu de pildă. Aici, terenul e bine cunoscut, riscurile sunt puţine. Cuvintele bune, spuse despre realizatorii
Poveştii cu iepuraşi, nu înseamnă că suntem pentru promovarea exclusivă a căii alese de regizor, mai comodă decât celelalte. Dacă la filmele lui Bob Călinescu am avut unele rezerve, dacă la filmul lui Olimp Vărăşteanu, după cum se va vedea, rezervele vor reveni, ţin să spun totuşi, că am mereu prezent în minte şi meritul real al celor doi regizori de a încerca un material sau un ansamblu plastic mai personal, mai puţin clasic, dacă mă pot exprima aşa. Aceasta nu înseamnă însă că un regizor, un animator sau un operator fără calităţi, mergând pe cea mai clasică dintre căi, nu poate rata un film. Şi tocmai calităţile realizatorilor
Poveştii cu iepuraşi am vrut să le subliniez aici." (
Gellu Naum, Cinema nr. 4, aprilie 1964)
