Pallady — pagini de jurnal (1967)

Opinia criticului
„Un film frumos şi trist – Tristeţea, covârşitoarea tristeţe a unui gând confesat şi neegalata nobleţe spirituală a sincerităţii lui sunt liniile din care recompune Nina Behar, în filmul ei, figura acelui Mare Maestru al picturii româneşti care a fost Pallady. Cu emoţie şi mai ales cu discreţie, regizoarea a filmat crezul artistic al pictorului, descoperindu-l acelaşi, egal şi fascinant, în pânze ca şi în caietele de însemnări. Un foarte frumos film despre Pallady, un film de artă sensibil şi necesar." (Dinu Kivu, Cinema nr. 6, iunie 1967)
„Demonstrativ este şi modul cum s-a folosit comentariul într-un documentar ca Pallady. Opiniile artistice ale pictorului sunt suprapuse peste creaţia sa în scopul de a releva o unitate de concepţie, o preocupare profundă, o fidelitate estetică. Formula eseistică ni se pare mai potrivită, conştientă de condiţiile de receptare ale unui asemenea film — pedanteria şi ariditatea ştiinţifică rămânând inoperante pentru publicul care poate asimila mai bine anumite cunoştinţe din lecturi de specialitate." (Ion Cazaban, Cinema nr. 9, septembrie 1967)