Opinia criticului
"Explorând un domeniu al vieţii încă prea puţin cercetat de documentariştii noştri — sportul — filmul lui Erwin Szekler
Drumul spre succes (Campionii undelor albastre) nu se mai poate prevala de caracterele celor precedente, nemaifiind structurat pe descripţia şi punerea în valoare a unui moment unic.
Drumul spre succes este un film-pledoarie, o pledoarie făcută cu cele mai bune argumente — cu dragoste şi pasiune pentru obiectul ei. Probabil că presupunem cu toţii, mental, o oarecare doză de efort inerentă fiecărui sport şi, mai precis, fiecărui record. Dar prea puţini suntem cei care iniuim cu adevărat uriaşa muncă depusă pentru câştigarea câtorva zecimi de secundă sau câtorva centimetri. Nu este vorba doar de travaliul canoiştilor şi caiaciştilor (cazul în speţă), şi al tuturor sportivilor, în splendida lor luptă pentru recorduri — în fond, şi aceasta o confirmare a geniului uman. Pentru a demonstra realitatea acestor eforturi, Erwin Szekler montează alternativ planuri de întrecere, cu ambarcaţiile desfăcând fulgerător, ca o lamă, apa calmă a lacului, cu planuri scurte, încordate (mai des prim-planuri şi planuri mijlocii) de la antrenamentele aceloraşi sportivi. Antiteza este clară şi cu valori simbolice evidente. Ceea ce parea a fi doar alunecarea uşoară, diafană, a bărcilor, în care miraculoasă este doar viteza (operatorul W.Goldgraber reuşeşte, fără a apela la filmări speciale, ci doar vizând câmpurile imediat apropiate bordurilor, să creeze adevărate senzaţii de ameţeală, planurile succedându-se cu o viteză ameţitoare) se demonstrează a fi rezultatul unor antrenamente foarte puţin spectaculoase, monotone şi grele, ca munca lui Sisif. Pentru adevăratul Sisif nu există însă nicio finalitate, pe când aceşti sisifi moderni, alcătuiţi din muşchi şi perseverenţă, reuşesc în cele din urmă. Victoria este companioana lor. Filmul se încheie cu această idee, precisă şi convingătoare — căci pledoaria a fost câştigată; însă imaginea finală nu mai este în tonul sobru şi de loc prezumţios al demonstraţiei de până atunci. Câteva caiace traversează lacul pustiu, în antrenament, trecând prin faţa podiumului campionilor. Didactic, acest final explică încă o dată ceea ce până atunci fusese perfect demonstrat." (
Dinu Kivu, Cinema nr. 12, decembrie 1966)
