Opinia criticului
"Hermeneanu, cu ajutorul desenului lui
Eduard Sasu, realizează un balet al imaginaţiei de un stil deosebit de nou la noi, intitulat
Două creioane. Istoria unui duel între un creion roşu şi unul negru, care spre a se răzbuna unul pe altul, inventează, desenând-o, o lume de personaje capabile să se interdevoreze, cele desenate de unul combătându-le pe ale celuilalt. Ca stil, grafismul seamănă puţin doar cu
Circuitul alcoolului de O'Galop, care folosea contururile însă, umplându-le la nevoie cu culoare, şi nu ca delineări stricte, cum le foloseşte filmul acesta, delicios până în cele din urmă, plin de vervă, de fantezie, de umor, de autoironie: unui şoarece în primejdie, creionul îi desenează cercul unei găuri de şoarece, şi fugăritul dispare prin el; când vrea să iasă din nou, nu mai nimereşte deschiderea subteranei şi face cucuie pământului, ca o cârtiţă, înălţând monticuli sub planul hârtiei, cu ajutorul unei simple trăsături de circumflex. Ficţiunea narată intră în colaborare cu convenţia grafică prin care e narată. Un carelaj al hârtiei serveşte drept scară personajelor. Reţeaua de linii cedează sub greutatea unui elefant, şi scara devine bază pentru saltimbăncăriile altui personaj. Tot ce e plastic aici sunt ascuţitorile de creioane, care le smulg spirale de substanţă, şi le ascut... puterea de invenţie — metaforă a jertfei pentru creaţie, deşi mobilul nu e generos, fiind vorba de răzbunări." (
Ion Frunzetti, Cinema nr. 5, mai 1966)
