«Şcolile de cinema» au proliferat şi la noi, mai ales în perioada de strălucire a filmului mut, între anii 1920 şi 1930, cu o frecvenţă invers proporţională cu numărul şi cu valoarea producţiilor româneşti realizate în acea vreme. Cercetând izvoarele documentare, poţi să constaţi astfel cu uimire că prin 1921-1922 — când nu exista la noi niciun studio, când nici măcar nu se pomenea vreo încercare de a realiza un film autohton, iar despre o industrie de filme româneşti se vorbea doar la optativ — un italian numit La Porta a înfiinţat la Bucureşti una dintre primele şcoli de acest gen, care se pare că a funcţionat în două încăperi din actualul pasaj «Victoria» (pe atunci Imobiliara) de pe Calea Victoriei.
Câţiva visători pasionaţi de film i-au fost elevi şi au făcut ca şcoala să dureze vreo doi ani, până ce italianul a răposat pe neaşteptate. Printre aceşti elevi se afla şi o fată brună, de vreo 18 ani, venită din Craiova sa natală, cu gândul să facă o carieră artistică la Bucureşti. Italianul s-a amorezat de eleva sa şi a luat-o de soţie, aşa că Eliza Străinul a devenit Elizza La Porta.
Cu numele acesta avea să devină, după moartea soţului ei, o autentică vedetă de film, iar nu a filmului românesc, ci a celui german şi austriac. E o poveste cu zâne şi noroc, din cele făcute să dea apă la moara visurilor juvenile.
În 1923, unul dintre cineaştii olandezi veniţi la Bucureşti pentru realizarea co-producţiei
Ţigăncuşa de la iatac a remarcat-o pe tânăra iubitoare de film şi a luat-o cu el la Berlin, unde a introdus-o în studiourile UFA. A debutat într-un rolişor din filmul
Schmiede de Martin Berger. Au urmat apoi numeroase filme interpretate în studiourile de la Berlin şi de la Viena, în regia unor realizatori cunoscuţi şi ca parteneră a unor actori reputaţi: Asta Nielsen, Albert Steinrick, Werner Krauss, Rudolf Klein Rogge, Camila Horn, Maria Jacobini, Dagny Servaes, Alfons Fryland, Paul Wegener, Franz Lederer, Harry Liedtke etc.
Dar cea mai importantă producţie la care a luat parte şi care figurează desigur în câteva din marile cinemateci ale lumii, este
Studentul din Praga (versiunea din 1926, a lui Henrik Galeen), în care Elizza La Porta a fost partenera lui Conrad Veidt, Werner Krauss, Agnes Esterhazy şi Ferdinand von Alten. E filmul cu care şi-a înscris numele în istoria cinematografului. Vreo alte douăzeci de pelicule realizate până în 1930 au făcut apoi din cea pe care presa germană o numea «die rassige Rumänin», o figură cunoscută în cinematografia epocii.
Ca toate vedetele, avea şi ea o fotografie preferată, care se vindea în chip de cărţi poştale pentru ca cinefilii să-i solicite autografe. E fotografia alăturată. Priviţi-o bine şi veţi vedea că Elizza La Porta, vedeta germană cu nume italian în această fotografie destinată unei circulaţii internaţionale — avusese grijă să ţină în mână o poşetă brodată în cele mai evidente motive româneşti. Era un fel de a mărturisi că se simţea totuşi Eliza Străinul, olteancă din Craiova.
