Exerciții festivaliere. Lucia Chicoș despre “Contraindicații”
by Călin Boto
Puține filme studențești, mai ales făcute în anii de licență, ajung "la suprafață", în selecțiile festivalurilor generice. E cazul Contraindicații, scurtmetrajul de absolvire al Luciei Chicoș, de altfel primul ei film, mai în glumă, mai în serios, conform terminologiei UNATC. Primele minute din interviu sunt dedicate unor demistificări - ce se întâmplă cu filmele studenților după ce sunt finalizate? De ce filmul de licență e un "film" și precedentele sale doar exerciții?
Regizoarea s-a mai lovit de o parte din întrebări. Una deja clasică, pare a fi legată de cum a fost construit personajul protagonistei, o mamă singură care e pe punctul de a-și revedea soțul, blocată între nevoia personală de a se deda unei iubiri care nu a dispărut cu timpul și nevoia socială de a divorța. Un personaj departe, la prima vedere, de cea care l-a conturat, însă nu chiar: "Filmul e o țesătură de experiențe de-ale mele și experiențe de-ale multor femei din familia mea." Contraindicații poartă acum sigla Cinéfondation a Festivalului de Film de la Cannes, cu care va călători în circuitul festivalier. Între timp, realizatoarea lui lucrează la alte două proiecte. Primul e un proiect de master, amânat de situația generată de pandemie, nu atât din motive logistice, cât deontologice: "Mi-e foarte greu să găsesc un subiect în care să înțeleg cum să integrez asta. Pentru mine s-a schimbat foarte mult ideea de apropiere, ideea de atingere. Simt că mai am nevoie de timp". Al doilea, care îl și substituie pe primul la examene, e un documentar despre refugiați, realizat în cadrul workshop-ului organizat de One World Romania în parteneriat cu UNHCR și UNATC, pentru care Chicoș și Alexandra Diaconu, co-regizoare, vor petrece o lună într-o rezidență de montaj la Paris.
