După o tinerețe glorioasă de documetarist, când era ”un clasic la 25 de ani”, cum zice criticul de artă Pavel Șușară, Copel Moscu a intrat, după 1992, într-o tăcere artistică. A preferat statutul de profesor și să organizeze festivaluri de film. Așa au apărut Bucharest International Experimental Film Festival, pentru care colaborează cu Adina Pintilie, și Cinepolitica, la care lucrează cu Marius Copel. Nicio manifestare regizorală, până acum, când s-a trezit într-o zi cu dorința de a face film. A apărut documentarul Comoara naivă. Titlul este o trimitere la arta populară, dar și la înțelepciunea și creativitatea artiștilor. Inspirația a venit și de la subiectul Bădița Ioan Măric, un pictor naiv care, la 70 de ani, a terminat studiile la Universitatea de Arte Plastice. Artist cunoscut în lumea creatorilor de artă populară încă din tinerețe, pe care l-am văzut și în documentarul În pădurea cea stufoasă (1973), al lui Titus Mesaros. Ambiția lui Ioan Măric de a face școală la o vârstă înaintată, pentru a le arăta celor din jur că poate și că doar condițiile grele de trai l-au împiedicat să meargă la studii în tinerețe, s-a dovedit stimulativă și pentru regizor. Povestea i s-a părut cu atât mai interesantă cu cât Măric, foarte cunoscut ca pictor naiv încă din tinerețe, este acum contestat de breaslă pentru că are școală, adică nu mai e chiar ”naiv”, deși nu și-a schimbat stilul.
Copel Moscu a lucrat cu doi directori de fotografie: Florin Paraschiv, cu care mai colaborase și cu ani în urmă, dar și cu tânărul Tudor Platon. Stilurile diferite al celor doi s-au completat în poveste. Montajul și muzica sunt semnate de Marius Copel.
Bucuria de a filma din nou l-a determinat pe Copel Moscu să gândească mai multe documentare despre subiect. Comoara naivă este produs de Corneliu Gheorghiță și este în cinematografe.
Imagine: Nicolae Cara
Montaj: Radu Georgescu