Numele: Popescu. Prenumele: Titi. Vârsta: 42 ani, Profesia, economist. Ocupația actuală: patron.
În aproape 20 de ani de activitate managerială în producția națională de filme, Titi Popescu are în palmares mai bine de 50 filme. Ca director de producție la Buftea a lucrat în condiții de impecabil profesionalism cu toată „crema” regizorilor români de la
Lucian Pintilie la
Mircea Veroiu, de la
Manole Marcus și
Andrei Blaier la
Alexandru Tatos și
Stere Gulea.
La începutul lui 1990 dl. Titi Popescu și-a dat demisia din Studiourile de la Buftea, încercând ... marea cu degetul, împreună cu alți trei colaboratori s-au apucat de treabă, punând pe picioare firma de producție cinematografică „Filmex”, (19 angajați), al cărei patron este.
― Cum se simte primul patron−producător de filme din România?
― Nu mă interesează dacă sunt, în ordine cronologică, primul, al doilea sau al treilea, în orice caz, firma pe care o conduc este prima de acest gen nu numai de la noi, ci din toată Europa fostă socialistă!
De simțit se simte preocupat: „sunt enorm de multe greutăți”, dar și optimist: „cifra de afaceri se situează până acum la 75 milioane lei anual, iar cursul activității este, cu certitudine, ascendent”.
La întrebarea mea dacă este plin de bani, dl. Popescu îmi răspunde că nu are atât de mulți cât s-ar crede. Nici măcar cât i-ar fi necesari pentru cheltuielile actuale (mereu în creștere) ale filmelor aflate în producție.
― Nu numai eu, dar nimeni care se ocupă cu așa ceva nu are toți banii puși de-o parte, la păstrare... Sumele necesare provin din ce am eu, din ce împrumut sau aduce partenerul meu de afaceri cu care intru în colaborare.
― Cine este acesta?
― Depinde, în funcție de film. Apoi, există o serie de sponsori, pe care trebuie să-i cauți, dar și multe alte modalități de a obține bani de la organisme sau firme, atât din țară cât și din străinătate.
― Deci un mecanism aparte prin care obții, eșalonat fondurile necesare, care se utilizează tot eșalonat. Ce avantaj ofera acești sponsori? Multe și importante.
― Practic, ei realizează astfel o investiție cu un scop cultural... Statul acordă anumite facilltăți celor ce investesc în producția de filme, ca în orice produs cultural, iar eu sunt unul dintre beneficiarii acestei prevederi legale.
O încercare de a afla amănunte asupra filmelor aflate acum în curs de realizare se dovedește dificilă căci aceste detalii (sume, termene, procente, parteneri sau chiar unele subiecte) țin de o activitate de afaceri unde discreția reprezintă adesea un capital important. Totuși...
― Firma „Filmex” realizează în prezent
Balanța, în regia lui Lucian Pintilie, coproducție între Ministerul Culturii din România și un partener din Franța. În același timp,
Vulpe vânător tot o coproducție, cu „Ecofilm” din Germania, avândul ca regizor pe Stere Gulea, după o scriere a Herthei Müller. Din Republica Moldova, unde „Filmex”-ul are deja o sucursală (a doua urmând să se deschidă în curând la Alba lulia) s-a realizat o colaborare asemănătoare cu firma „Favorit” din Chișinău, cu care este deja finalizat filmul
Credința veche în regia lui lgor Tampa, film ce urmează să-I prezint cât de curând difuzorului meu din Franța. Și tot în coproducție cu ei și în regia Tatianei Scabard, vom realiza filmul
Piotr Leșenco, pornind de la biografia extrem de interesantă a unui personaj pitoresc și dramatic, purtat de valurile vieții în postură de luptător când contra rușilor, când a nemților și chiar a românilor. De asemenea, se află într-o fază avansată tratativele cu o firmă spaniolă, pentru realizarea unui film deosebit de incitant, despre participarea unor români, de o parte și de alta a forțelor combatante în războiul civil din Spania.
Desigur, această deschidere europeană nu s-a realizat de la sine, fiind rezultatul (fericit) al seriozității și prestanței ce caracterizează oferta. Acțiunea a început odată cu eforturile de difuzare în Occident a filmului
Piața Universității, a cărui producție a fost asigurată sub formă de prestare de către „Filmex” .
― Cheltuielile mele, mărturisește dl. Popescu, au constat în deptasările celor 17 colaboratori în 17 locuri distincte.
― Numai pentru
Piața Universității?...
― Nu. Și ca sondare a posibilităților de pătrundere în circuitut internațional, pentru a dobândi credit profesional. Până la urmă, am găsit un distribuitor la fel de pasionat ca și mine, de la firma „K−films” din Paris, cu care colaborăm și în prezent în condiții excelente.
Împreuna cu acest partener s-a stabilit o strategie de difuzare aparte, care nu se potrivea unui film american sau francez. Așa a luat naștere noua metodologie de difuzare a firmei, care cuprinde Franța, Australia, Canada ― zona Quebec, Germania...
Primul mare succes al „Filmex”-ului este, fără nicio îndoială,
Unde la soare e frig, avându-l ca autor și co-producator pe Bogdan Dumitrescu. Acesta a fost înscris în festivaluri prestigioase (San Sebastian, Varșovia. Goteborg) primind Marele Premiu în cadrul Festivalului internațional de la La Baule, Franța. Singurul festival care a respins acest film este cel de la Costinești, ne-a declarat domnul Popescu adaugând că nu cunoaște amănuntele, nefiind interesat. Nici noi!
Important rămâne că acest film a rulat la cinematograful „Latina” din Paris (fusese programat pentru o săptămână, dar apoi s-a preIungit cu încă una), fiind primul film românesc care se bucură de pătrunderea în circuitul comercial francez în ultimii 20 de ani.
― E limpede că la acest tratament a contribuit decisiv cartea sa de vizită, valoarea și tinerețea autorului. Mă bucur pentru acest succes, chiar dacă el nu înseamnă în cazul de față un câștig financiar acesta urmând să-I asigur din alte prestații.
M-a interesat să aflu de la dl. Popescu cum au mers tratativele pentru difuzarea acestui film în România?
― Tratativele au mers normal la început. Însă, după trei zile de rulare la „Scala”, filmul a fost scos la mijlocul săptămânii. Dacă n-ar fi fost înlocuit de
Flăcăul cu o singură bretea (aflat la a doua reluare ― n.n.) aș fi zis că înlocuirea s-ar datora necesității de câștig financiar. Așa însă...
În schimb,
Unde la soare e frig a intrat în topul presei franceze, având o cronică elogioasă în „Le Monde”, difuzorii străini interesându-se de pe acum, când abia a fost definitivat scenariul, de viitorul film al lui Bogdan Dumitrescu,
Albă ca Zăpada, o poveste pe teme la ordinea zilei care se va concretiza tot prin „Filmex”.
Acum, când demarajul a fost făcut și s-a prins chiar viteză încerc o întrebare ce se referă la momentul dinaintea startului: Și totuși, nu v-a fost frica? Zâmbind, dl. Popescu recunoaște.
― Ba da, imens de multă frică. Dar tocmai asta reprezintă curajul de a te lansa într-o afacere. Dacă crezi în ea, trebuie să-ți învingi frica.
Dificultățile n-au fost mici și nici puține, provenind nu atât dinspre Buftea, cât din partea Consiliului Național al Cinematografiei.
― Dar în fine... n-am fost singurul căruia i s-au pus bețe oficiale în roatele particulare. Bine că n-au reușit să mă oprească.
În privința relațiilor cu alte firme din țară („Tracus Arte” a lui Florin Codre), interlocutorul meu recunoaște că n-a avut încă timp să ia legătura și să se cunoască. Dar o va face cu siguranță, cât de curând.
― Am mare nevoie de parteneri puternici, care să pornească pe același drum. Ne-ar veni la toți mai ușor să dăm la o parte obstacolele birocratice (și nu numai!) care ne îngreunează activitatea. Este prea multă neîncredere, imobilism și incorectitudine, lăcomie și invidie.
― Nu vă sperie ideea de concurență?
― Nicidecum. Termenul de concurent nu trebuie privit sub aspectul „care pe care”. Prefer să mă sprijin pe un concurent valoros și să nu fiu singur în lupta care trebuie dusă pentru nașterea unui film. În definitiv, concurența este ca un motor, singura în măsură să stimuleze afirmarea valorii, nu?
― Ba da!
