Online Magazine Edited by The national union of filmmakers

Film Critics Association 2015 Award for Best Film Journalism



Flashback


     Într-o noapte de iarnă, un tânăr care-şi făcea stagiul militar dezertează, iar plutonul său pleacă să-l caute prin oraş. La un moment dat tânărul ajunge acasă, unde-l aşteaptă, descălţaţi respectuos, ofiţerul şi câţiva colegi. Mama şi prietena lui ies în faţa casei să-i petreacă. "Staţi liniştită, doamnă, o să-l aveţi teafăr înapoi de Revelion", îi spune ofiţerul mamei înlăcrimate. Este noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, şi niciunul dintre acei tineri nu se va mai întoarce viu şi nevătămat...
     Începutul filmului Hîrtia va fi albastră, regizat de Radu Muntean pe un scenariu scris de acesta împreună cu Răzvan Rădulescu şi Alexandru Baciu, este - de fapt - sfârşitul poveştii. Îi vedem pe doi dintre tineri (Paul Ipate şi Tudor Aaron Istodor, ambii excelenţi) ieşind din tab ca să-şi dezmorţească puţin picioarele şi să fumeze o ţigară, în timp ce colegii lor aşteaptă răspunsul la parolă ("hîrtia va fi albastră"). Este deja dimineaţă, tinerii glumesc, convinşi că nu mai e mult şi scapă. În secunda următoare, cei doi cad seceraţi de gloanţe. Ceea ce urmează poartă, tehnic, numele de "flashback" şi rareori a fost folosit cu atâta îndreptăţire şi emoţie! Pentru că acei tineri care mor la-nceput (la sfârşit), cum ştim că au murit mulţi - din "eroare" - la Revoluţie, aveau, cu toţii, o identitate şi o familie, iar filmul lui Muntean asta face: se opreşte asupra uneia şi alteia, conturând - în haosul general - o dramă individuală.
     Opţiunea pentru flashback permite, totodată, suspansul. Una e să ştii că acei tineri au murit, şi să urmăreşti fiecare gest al lor cu sufletul la gură, şi alta e să-i vezi abia la final, ca o surpriză, pac-pac, ciuruiţi de gloanţe... Nu este singura decizie inteligentă a filmului. Muntean (ajutat de directorul de imagine Tudor Lucaciu) filmează în plan general, de la distanţă, dând filmului o sobrietate pe care ar fi pierdut-o în clipa în care s-ar fi apropiat de chipuri, exploatând "emoţiile". Acestea există, sunt chiar devastatoare (la final), însă modul în care filmul ajunge la ele este onest şi exemplar.
     Hîrtia va fi albastră e un film impresionant. Toţi actorii sunt perfecţi (pe lângă cei menţionaţi mai trebuie amintiţi Dana Dogaru, Dragoş Bucur, Andi Vasluianu, Ion Sapdaru, Ana Ularu...), dialogurile sunt fireşti, situaţiile sunt credibile, iar imaginea lui Lucaciu a câştigat pariul cu noaptea. Este, nu mă-ndoiesc, cel mai just film despre un eveniment care continuă să fie învăluit în confuzie şi mister, de parcă acea noapte de 21 spre 22 s-ar fi prelungit până la noi. Şi mă-ndoiesc că se va face, prea curând, altul pe acelaşi subiect; nu e nevoie - şi nu pentru că filmul lui Radu Muntean ar spune tot ce trebuia să ştim despre el (nu o face!), ci pentru că, dincolo de revelaţii tabloide gen "Adevărul despre Revoluţie!", adevărul uman a fost scos la iveală. Şi este singura "revelaţie" care contează în Cinema.

 
(Libertatea, octombrie 2006)

Tags: alex leo serban, cronica de film, hirtia va fi albastra, radu muntean

Comments: