"Nina Behar a încercat în filmele ei adevărate exerciţii de stare. Pornind iniţial de la unghiul subiectiv al unui posibil spectator sau iubitor de artă plastică aflat într-un atelier, într-o simeză sau într-un muzeu, regizoarea ajunge încet şi subtil la dramaturgia detaliului. Din detalii alcătuieşte scurte povestiri. Unele conţin date şi analize estetice pertinente. Altele sunt povestiri inventate, adică adevărate viziuni asupra unui tablou sau asupra unei alte lucrări de artă" (
Laurenţiu Damian - vezi Cinetipar)
"În cazul filmelor semnate Nina Behar se poate afirma cu siguranţă că stilul ei rezulta din punerea în scenă a tot ceea ce observa, cunoştea, selecta, drămuia cu parcimonie şi scotea în evidenţă din creaţia unui artist - indiferent de domeniul lui de exprimare - ajungând la acel dozaj impecabil în care totul concură la transfigurarea banalului în vectori ai hiperesteticului" (
Dorana Coşoveanu)
