REVISTĂ ONLINE EDITATĂ DE UNIUNEA CINEAȘTILOR DIN ROMÂNIA

Premiul pentru publicistica 2015 al Asociatiei Criticilor de Film



Umor pentru toate vârstele


     Strălucitor ca formă şi conţinut, filmul de animaţie contemporan abordează cu siguranţă cele mai diferite domenii: satira de moravuri, poemul liric, filmul filozofic, basmul pentru copii etc. Înfruntarea de forţe artistice de la festivalul nostru va dezvălui fără îndoială publicului şi specialiştilor noi valori ale genului. Deşi la început de drum, studioul Animafilm prezintă o interesantă selecţie de filme, realizate în maniere variate, rod al unei intense şi susţinute activităţi. Colectivul artistic al studioului, cuprinzând regizori, scenarişti, animatori, operatori, face eforturi serioase în dorinţa de a pune creaţia noastră cinematografică mai mult sub semnul artei, decât sub cel al industriei, pornind de la înaltele tradiţii ale culturii româneşti clasice şi moderne şi de la cele mai de seamă realizări ale cinematografiei contemporane. Numele lui McLaren, Vukotić, Lenica, Borowczyk, Halas şi ale altor reputaţi pionieri pe drumul explorării artistice a posibilităţilor filmului animat sunt bine cunoscute animatorilor noştri.
     În strădania generală de înnoire, de găsire de posibilităţi nebănuite de expresie, care să aducă un plus de substanţă şi de farmec filmelor noastre, câteva personalităţi, încercând un stil propriu, se detaşează evident.
     Gopo continuă să fie acelaşi lup singuratic, în căutarea unor mari adevăruri. Lucrând aproape singur, el dă posibilitatea puternicei sale personalităţi artistice să se afirme deplin. Ultimele sale filme sunt toate retrospective şi anticipaţii ale progresului civilizaţiei umane, privite cu un serios gust de filozofie şi poezie. Scurtă istorie, Şapte arte, Homo sapiens şi Alo, Halo! — distinse la vremea lor cu mari premii internaţionale reflectă înclinaţia sa spre mari sinteze istorice şi cosmice. Deosebita putere de sinteză, ingeniozitatea în selectarea celor mai semnificative momente şi situaţii, umorul, sunt arme pe care le stăpâneşte de mult timp şi pe care probabil că le-a folosit din plin la realizarea noului său film, intitulat Echilibrul.
     Constantin Musteţea e în momentul de faţă poate cel mai interesant creator de filme pe teme satirice. Amprenta stilului său este evidentă în toate filmele realizate. În general, îşi scrie singur scenariile, găseşte forma grafică şi, concepând animaţia, îşi regizează demonstraţiile cinematografice ce tind de multe ori spre virtuozitate. Excelenta sa peliculă Zâmbetul, prezentată anul trecut la Mamaia, demonstrează realele sale calităţi şi posibilităţi artistice, adică o direcţie constantă în tratarea unor teme majore şi justifică parcă însăşi încrederea în forţa de analiză a filmului animat. Aşteptăm ca evoluţia sa să fie precizată de noul film Balena.
     Aspirând către fanteziile poetice, Bob Călinescu se dovedeşte un neobosit explorator. Renunţând la tradiţionalele păpuşi, el foloseşte ca personaje în filmele ce le plăsmuieşte forme pe care le descoperă în natură. Rădăcinile răsucite, crengile uscate, cocenii de porumb, pietrele de râu îi sunt necesare în găsirea formelor plastice inedite, adecvate subiectelor. Aparatul său de filmat ştie să facă poezie. Artist pasionat, de un mare optimism, el reuşeşte întotdeauna să surprindă pe spectator cu lirismul şi vitalitatea filmelor sale.
     Stabilindu-se (definitiv?) la genul cartonului decupat, Olimp Vărăşteanu a reuşit să găsească modalităţi de punere în valoare a calităţilor specifice ale acestui mijloc de expresie, dând un maximum de sintetizare şi stilizare desfăşurării subiectelor. Filmele sale adresate în ultima vreme de preferinţă adulţilor abordează în mod satiric teme ale vieţii cotidiene. Conducând cu subtilitate o acţiune aparent banală, a obţinut cu filmul Cotidiene o frumoasă reuşită şi premiul Primei ediţii a Festivalului naţional de la Mamaia. Plusului de vervă satirică şi de umor i s-au adăugat cu această ocazie şi personajele inspirat realizate. La Festivalul Internaţional de la Mamaia, el prezintă Nasturele.
     S-ar mai putea vorbi despre Eduard Sasu, Laurenţiu Sîrbu, Baciu Valentin, devotaţi filmului de animaţie. Realizările tuturor converg către aceeaşi importantă ţintă: afirmarea filmului animat românesc.
     În ceea ce mă priveşte, încurajat de premiul obţinut anul trecut la al doilea Festival naţional de la Mamaia cu filmul meu de debut Gura lumii, încerc, ca şi ceilalţi colegi, să nu perpetuez prea mult starea de debut profesional, destul de riscantă la un festival internaţional. Noul meu film, O poveste cu cântec, e dedicat copiilor şi nu mă va înscrie nici el în tabăra iconoclastă a animatorilor «anti-Disney». Deşi mă preocupă noul, inovaţia, eu cred că prin structura sa desenul animat este sortit cu deosebire umorului capabil să cucerească spontan pe spectatorii de toate vârstele.
     La Mamaia sper să fim apreciaţi nu numai ca gazde ospitaliere.
 
(Cinema nr. 6, iunie 1966)


Galerie Foto

Cuvinte cheie: festival mamaia 1966, film de animatie, horia stefanescu

Opinii: