În rolul principal: ideea

Animaţia noastră la Bielsko Bela 
     La Bielsko Biela, străvechi oraş polonez ce-şi numără anii de mai bine de o jumătate de mileniu şi care te surprinde şi  astăzi prin străzile sale înguste şi arhitectura sobră, prin aerul tihnit de aşezare provincială, undeva, nu departe de centru, există de 32 de ani, Studioul local, unul dintre marile ateliere de animaţie ale cinematografiei poloneze, binecunos­cut alături de cele din Varşovia, Craco­via şi Lodz. Studioul figura printre o­biectivele vizitei mele de documentare ziaristică în Polonia. Am întâlnit aici câţiva dintre realizatorii filmului de ani­maţie polonez şi am aflat că numele studioului figurează pe genericul a a­proape 600 de scurtmetraje.
     «Un film pe săptămână, cam astfel se naşte desenul animat la Bielsko ­Biela», îmi spune Adam Hajduk, re­dactor-şef al secţiei de scenarii. «Ne place să credem că sunt filme ce se adresează tuturor, la care, spunem noi, părinţii se pot duce şi fără copii sau copiii fără cei mari — deşi astăzi filmul de animaţie nu se mai multumeşte a fi o simplă parabolă, asemenea poveştilor sau basmelor, ci tinde să fie o oglindă a lumii contemporane». Fil­mele care mi-au fost arătate dădeau dreptate cineastului polonez, încercând sub forme diverse să se concentreze, ca orice artă majoră, asupra omului şi problemelor epocii sale. Pe când ve­deam în sala de proiecţii a studioului câteva din recentele sale producţii — Impas, Zbor de noapte, Cutremur, Ottatul, Căţelul Recksio — mi se confirma o mai veche convingere: în zilele noastre, animaţia «distribuie» în rolul principal ideea, adesea o idee pe cât de adevărată, pe atât de incomodă. Lăsând la o parte aventurile unui căţe­luş, de altfel atât de simpatic cum este Reksio, ce populează un întreg serial, nu poţi să nu meditezi la problematica unui film ca Impas, care prin variaţiuni desenate şi animate cu un deosebit simţ al ritmului şi culorii, aduce în dez­batere acuta criză a energiei lumii con­temporane, soldată aici cu o moarte lentă a supercivilizaţiei. Zbor de noap­te probează o altă constantă artistică a filmului animat polonez: calitatea umo­rului. Ridiculizarea infidelităţii conjuga­le, prin argumentele comediei, dă naş­tere unui film care vreme de 10 minute generează veritabile cascade de râs, fără să piardă nimic, dimpotrivă, din adresa sa morală. Alte filme văzute au demonstrat că regizorii, scenariştii, de­senatorii, fie că fac filme de divertis­ment, educative, instructive, optează aproape intotdeauna pentru o idee de actualitate adesea luată chiar din do­meniile mai putin accesibile ale ştiin­ţei, precum informatica, automatica, ci­bernetica. Toate filmele lor având în comun o mare libertate de expresie grafică.
     Din sala de proiecţie am trecut în câteva din laboratoarele de creaţie ale studioului. Am aflat că două vechi cu­noştinte, ştrengarii Bolek şi Lolek eroi de serial deveniţi în cei 16 ani de la debut familiari publicului din 80 de tări ale lumii sunt în aşteptarea unor noi episoade. Cineaştii polonezi resimt însă dispariţia, la începutul acestui an, a celui care a lansat ideea filmului, re­gizorul Vladislav Nehrebecki. Deşi se­rialul dispune la ora actuală de o în­treagă rezervă de scenarii, continuarea lui este pusă sub semnul incertitudinii. Tot Adam Hajduk îmi spune: «Primul lungmetraj avându-i ca protagonişti (Marea călătorie a lui Bolek şi Lo­lek) a acoperit în numai 7 săptămâni de proiecţie toate cheltuielile realizării. Care să fi fost secretul unui atare suc­ces? Motivul de inspiraţie care-şi are sursa în celebrul ocol al pămintului făcut de Jules Verne în 80 de zile, dar şi o muncă asiduă de peste trei ani sus­ţinută de fantezia unor talentaţi dese­natori.
     În cele trei decenii de existenţă creaţiile studioului de la Bielsko-Bitla au obţinut nu mai puţin de 120 de premii în confruntări cinematografice internaţionale. Un palmares care vorbeşte de la sine de disponibilităţile artistice, de inteligenţa şi ingeniozitatea animatorilor polonezi.