Tăria unei fabule stă în morală; a uneia animate în fantezie.
Prin esenţa formulei sale constitutive, fabula se întâlneşte cu «animaţia animalieră» practicată cu precădere în unele studiouri. În aceste cazuri, transpunerea fabulelor pe peliculă beneficiază de unele înlesniri, mai ales când există garanţia unui efect educativ, cu concursul animalelor antropomorfizate.
La Fontaine adresa fabula adulţilor, din convingeri melioriste, probabil. Pornind de la morala (şi mai puţin de la fabulaţia) textelor sale, realizatorii suitei de transpuneri reunite de piticul comentator Bimbo, sub titulatura de «povestiri» (!) doresc să se adreseze, mai direct, copiilor. Ei nu par, în consecinţă, a fi chinuiţi de dorinţa inovaţiilor stilistice. În buna, vechea şi sănătoasa tradiţie a animaţiei animalier-caricaturale, în limitele (strâmtate însă) ale canoanelor riguroase, sunt povestite şase fabule pe limba copiilor, adresate candoarei lor, ţinând seama de reprezentările şi cunoştinţele lor. S-a intenţionat. deci, un La Fontaine accesibil, mai la îndemâna receptorului, de artă căruia îi este destinat.
Gravitatea moralistului, ascunsă în spatele glumei jucăuşe, între micile şi marile necazuri din pădure, se va dizolva aşadar şi va deveni veselă ameninţare din deget. Micul public trebuie, gândit-au realizatorii, hrănit cu optimism şi atunci tristeţea finalului se spulberă sub bagheta bunului Bimbo. Cum copiii generaţiei actuale sunt, indiscutabil, precoci şi aparţin spiritualmente acestui secol al ştiinţei, animalele fabulelor cinematografice vor trăi şi ele pentru a fi pe gustul publicului lor, în context obiectual modern. Şi aşa, castelanii iepuraşi sunt înconjuraţi de ultra-automate, îmbutonate mecanisme, serviţi la masă de broasca ţestoasă-robot, împinşi din ascunzătorile fricii de prompte resorturi.
Din când în când, se uită totuşi de cei mici şi sunt trimise săgeţi ironice în direcţii ce-i uluiesc, cel puţin (vezi momentul «night-club» din
Acvila şi bufniţa).
Şi astfel, din aproape în aproape, a rămas din La Fontaine inspiraţia şi morala. Ce au pus totuşi în loc creatorii filmuleţelor reunite? Judecând global, în fabulaţie apar fisuri. Alături de secvenţe atrăgătoare şi spirituale (
Iepurele şi broasca) abundă suite de platitudini (precum în
Pisica, nevăstuica şi iepuraşul). Alături de inspirate compoziţii peisagistice (
Acvila şi bufniţa), întâlnim decolorate şi tăcute desene (
Dreptatea leului). Intenţia de prietenoasă educaţie s-ar fi împlinit dacă umorul ar fi străbătut mai des universul vieţuitoarelor noastre. Lăsat doar în seama lui Bimbo (de fapt, sunt mai mulţi Bimbo, nu ştim care din ei poate fi socotit personajul titular) şi al câtorva gag-uri răspândite la distanţă (bănuiesc, pentru a fi mai îndelung savurate), umorul apare cam sărman. În plus, adăugările fabulative şi umoristice nu fuzionează totdeauna cu canavaua oferită de La Fontaine. Când este vorba numai de slăbiciuni dramaturgice şi hazul aşază o punte peste ele, mica naraţiune poate fi acceptată chiar integral (
Broasca şi şobolanul). Principala deficienţă rămâne însă inegalitatea dintre realizările contopite într-un singur film. Se simte existenţa mai multor creatori. Probabil copiii nu observă. Dar nu este bine să ne bazăm prea mult pe prea buna lor voinţă.
Studioul «Animafilm» dovedeşte cu acest prilej că are resursele necesare pentru a produce şi filme de lung metraj cu succes de public, în ţară şi n străinătate. Deocamdată suntem într-un stadiu intermediar (lungul metraj fiind compus din mai multe schiţe juxtapuse, inegale calitativ), dar n-avem motive să nu sperăm în rezultate mai edificatoare.
Producţie de lung metraj a studioului «Animafilm» compusă din fabulele:
Acvila şi bufniţa — regia şi scenariul: Badea Artin; imaginea: Rad Codrean;
Dreptatea leului — regia şi scenariul: Horia Ştefănescu; imaginea: Anca Barbu;
lepurele şi broaştele — regia şi scenariul: Victor Antonescu; imaginea: Anca Barbu;
Pisica, iepurele şi nevăstuica — regia şi scenariul: Horia Ştefănescu; imaginea: Anca Barbu;
lepurele şi broasca ţestoasă — regia şi scenariul: Eduard Sasu; imaginea: Anca Barbu;
Broasca şi şobolanul — regia şi scenariul: Eduard Sasu; imaginea: Anca Barbu. Legăturile dintre fabule — regia: Horia Ştefănescu; imaginea: Olga Pîrîianu.
