S-a ajuns la mijlocul celei de-a treisprezecea ediții a festivalului One World Romania, dar nu scădem ritmul proiecțiilor și evenimentelor. Astăzi publicul e invitat la premiera românească a celui mai recent film al lui Radu Jude și Adrian Cioflâncă, cât și la două evenimente online despre schimbări mult-dorite în cinema și în societate.
De la ora 19.00, la Verde Stop Arena, va fi proiectat în premieră națională Ieșirea trenurilor din gară, ultimul film semnat Radu Jude și Adrian Cioflâncă, care conferă un chip concret uneia dintre marile atrocități petrecute pe teritoriul românesc în secolul al XX-lea: Pogromul de la Iași din anul 1941. Iar online vor avea loc două evenimente centrale ale ediției: Dialogurile Kinedok - care abordează anul acesta schimbările paradigmei în distribuția documentarului de artă - și dezbaterea intitulată " La școală pe stomacul gol", la care vor participa Radu Ciorniciuc, regizorul filmului Acasă, Ionela Cristea, director de programe la Roma Education Fund Romania, și Raluca Negulescu-Balaci, director executiv UiPath Foundation.
- Călătoria în jurul lumii când tu erai de vârsta mea - Manasia Hub, ora 20.15
|
|
În anii '70, tatăl realizatoarei Aya Koretzky a făcut o călătorie „în jurul lumii”, plecând din Japonia natală, trecând prin Europa, Africa de Nord și Statele Unite ale Americii. Sute de fotografii și de impresii notate în jurnalul său intim au rămas,
peste timp, mărturie asupra acestui parcurs inițiatic, petrecut într-un moment al vieții când încă își căuta un loc - atât din punct de vedere geografic, cât și existențial. Printr-o construcție narativă, vizuală și sonoră elaborată și plină de imaginație, realizatoarea aduce cel mai frumos tribut unui tată care, chiar dacă nu a scris în niciun fel istoria mare, i-a oferit unele dintre cele mai valoroase cadouri posibile, inclusiv pe acela de a explora lumea cu bucuria unei eterne prime întâlniri între doi îndrăgostiți. |
- În șoaptă - Cinema Muzeul Țăranului, ora 20.30
|
|
| Titlul filmului s-ar traduce prin expresia „cu voce potrivită”, acel spațiu dintre tonul normal al vocii și vorbirea șoptită. Dincolo de imposibilitatea traducerii exacte, modulațiile temperate ale vocilor devin, în filmul celor două regizoare cubaneze, o partitură muzicală care leagă laitmotivul exilului cu tema fricii, absența și dorul cu rana permanentă a dezrădăcinării. Dialogul dintre ele este simultan eseu și jurnal, un epistolar intim unde se devoalează rând pe rând rememorări ale unei copilării însorite și povestiri din viața cea nouă, tot filmul devenind în fond o încercare de a prinde din urmă timpul pierdut. Dintr-un vis comun, cinemaul se rupe și el în două, se transformă în două drumuri separate, odată cu fuga din Cuba natală, declanșatorul ambelor călătorii și al tuturor deziluziilor. |
|
|
|
|
|
|
