Hai la drum, dar nu oricum

     Filmul şi turismul
     Recent a avut loc, sub auspiciile Minis­terului Turismului, o gală de aşa-numite «filme de reclamă turistică», realizate de documentariştii noştri de la Studioul «Sa­hia». Dincolo de realele virtuţi plastice, dincolo de strictul profesionalism, filmele trădează pasiunea realizatorilor, aderenţa la temă — fie încercând să ofere «cheia pentru o vacanţă plăcută», cu piscine şi căprioare — ca în Poiana însorită (regia Eugenia Gutu, imaginea Ovidiu Dumitru), fie mizând şi pe ironie, şi pe senzaţii tari — serpentine periculoase, un urs uriaş care adulmecă o Skoda în 92 km de basm — regia Mirel Ilieşiu. Uneori, «filmul de re­clamă» poate deveni şi mini-film de fic­ţiune — în Braşov (regia Eugenia Gutu). Comentariul semnat de Eva Sîrbu îmbină informaţia istorică şi geografică cu un story amuzant — statuia lui Honterus, Bastionul ţesătorilor sunt revăzute prin ochii unei fetiţe de grupa-mică cu veleităţi de turistă independentă, care nu uită nimic, nici chiar Poarta Ecaterinei «o cheamă la fel ca pe mama». Şi tot filmul de reclamă poate viza dărâmarea sau cel puţin clintirea unor prejudecăţi turistice, cum ar fi cea a con­cediului «neapărat în iulie-august»; este ceea ce îşi propune regizorul lon Visu în 12... din 12 posibile. Intuind că nu tonul inchizitorial e cel ce-ar putea vindeca ulti­mele nostalgii estivale, autorul adoptă to­nalităţi cald-retorice: «să fie oare întru totul absurdă ideea unei vacanţe în martie?» sau în orice altă lună din an?, încercând să argumenteze că vacanţa e nu numai posibilă, dar poate fi chiar frumoasă, şi în afara perimetrului sacralizat: iulie-august. E cu mult depăşit stadiul primitiv al recla­mei; suntem departe de «nicio masă fără peşte oceanic»!; reclama nu mai e strigată, ci insinuată printr-o elocventă informaţie — elocventă nu numai prin comentariu, dar mai ales prin imagine. Sigur, s-ar putea «obiecta», că dacă există ceva ce nu mai are nevoie de reclamă, aceea e vacanţa; dar meritul acestor filme e tocmai de a sugera existenţa unei... ştiinţe a vacanţei; de aceea de dorit ar fi să le vadă cât mai mulţi spectatori. Căci în fiecare spectator zace un turist (sau invers?...).
     De reţinut şi poziţia — declarată — a Ministerului Turismului: «Turistul are întot­deauna dreptate!».