Peste 150 de elevi de la liceele din București, care
au participat la o dezbatere pe tema educației sexuale, au dovedit că se poate vorbi deschis despre un subiect considerat tabu în România.
Evenimentul a avut loc la Cinema Elvire Popesco, în prima zi de Oscar Weekend, după proiecția filmului
120 BPM/bătăi pe minut al regizorului Robert Campillo, care a obținut în 2017 Marele Premiu la Cannes. Discuția, la care au participat și cadre didactice, psihologi, medici și un reprezentant al asociației ACCEPT, a fost moderată de antropologul Vintilă Mihăilescu.
„Filmul nu este despre gay, ci despre viață și moarte, și prezintă foarte echilibrat ceea ce se întâmplă în realitate. Sunt situații cu care ne putem confrunta și trebuie să fim pregătiți. Nu există rețete de făcut educație sexuală, dar înainte de orice trebuie să ne fie clar, ca societate, de ce și cum facem acest lucru. Iar voi, tinerii, trebuie să știți că aveți puterea să spuneți că vreți. Aveți putere, aveți interes, aveți dreptul să o faceți,” a spus antropologul Vintilă Mihăilescu.
Președintele Asociației ACCEPT, Florin Buhuceanu, a plâns după proiecție, spunând că filmul i-a amintit de moartea unor prieteni, în anii ’90. „Deși ne aflăm în anul 2018, situația din România nu este departe de cea prezentată în film. E bine că există acum tratamente eficiente împotriva
SIDA, dar la mentalități suntem încă departe. Sexualitatea nu este despre sex, este despre emoții,” a declarat Buhuceanu în cadrul dezbaterii.
„Văzând acest film am simțit un șoc profund și frică. Am simțit lucrurile zguduindu-se în jurul meu și în capul meu. Este vorba despre probleme reale, nu trebuie să întoarcem capul în altă parte. Din neinformare provin numeroase probleme. Educația sexuală trebuie să înceapă de undeva. Dacă nu se începe deloc, nu se ajunge nicăieri,” a adăugat Luca Onică, elev la Liceul Waldorf.
„Suntem influențați de oamenii care ne cresc și de cultura în care trăim. Educația sexuală lipsește cu desăvârșire din educația noastră. Nu doar la școală. Vine din rușinea noastră ca adulți. Toate tabuurile și fricile noastre ca adulți ajung la copii, care sunt influențați de ceea ce cred părinții lor. Chiar dacă eu, ca adult, sunt copleșit de rușine, nu trebuie să las acest lucru să mă împiedice să discut cu copilul,” a declarat Cristina Petrescu Ghenea, medic psihiatru și psihoterapeut.
