”Delta Bucureștiului”, de Eva Pervolovici: Un pământ recuperat

Un pământ sfințit în secolul al XVIII-lea de construirea unei mănăstiri, Văcărești a devenit un pământ al suferinței când clădirea a fost transformată în închisoare, în 1846. Acolo ajungeau criminalii și

hoții, iar după 1946, ”dușmanii poporului”, cum erau numiți condamnații politic. Văcăreștiul a ajuns închisoare pentru femei, unde s-au născut mulți copii. În 1984, Ceaușescu a dat ordin să fie dărâmată, a construit un zid înalt și a vrut să transforme locul într-un lac artificial. Ceea ce a început ca un proiect comunist a devenit un proiect al naturii, care a cucerit locul, cunoscut acum ca Lacul Văcărești, cea mai mare deltă urbană din lume, zonă protejată. Terenul pe care fusese Mănăstirea Văcărești, numit mult timp ”un loc bântuit” de cei care au suferit acolo, este acum un pământ recuperat, cu uimitoare floră și faună.

Pentru Eva Pervolovici, locul este legat de adolescența când făcea graffiti pe zidul abandonat după 1989, dar și de istoria unor oameni apropiați. Povestea din documentarul Delta Bucureștiului începe cu o tapiserie pe care regizoarea o primește în dar de la o prietenă da familie, artista Lena Constante. Aflată în cercul de cunoscuți ai lui Laurențiu Pătrășcanu, Lena Constante a fost condamnată la 12 ani de închisoare, în 1954. A fost mulți ani încarcerată în solitudine la Văcărești, închisoare unde au ajuns multe deținute ”politice” gravide, care au născut acolo. Eva Pervolovici urmărește câteva povești ale acestor femei, al căror destin este marcat de închisoarea Văcărești.
Delta Bucureștiului este un documentar în care regizoarea a legat materiale de arhivă, câteva interviuri și imagini cu Delta Văcărești, peste care a suprapus un comentariu amar, personal și poetic, rostit de Sandrine Bonnaire și Ada Condeescu. Filmul este produs de Cătălin Mitulescu pentru Strada Film și este acum în cinematografe. Premiera a avut loc la Muzeul de Artă Recentă –MARe.