Un prinț și jumătate (2018)

Trivia

Ana Lungu despre film:
 „Am filmat două săptămâni în București și aproximativ zece zile în județul Covasna. Filmarea din Transilvania s-a putut realiza numai datorită Anei Maria Popa, Direcției Județene pentru Tineret Covasna, lui Răzvan Rădulescu și Universității Karlsruhe. Răzvan a venit împreună cu cinci studenți de la Universitatea HFG Karlsruhe și au participat la filmare alături de restul echipei. Tot ei ne-au ajutat cu camera de filmat și cu o parte din echipamente. Pentru filmarea din București ne-a ajutat financiar actorul Marius Manole.”
”Un prinţ şi jumătate are legătură cu cele două proiecte ale mele anterioare. Mă refer şi la demers, pentru că dacă la primul meu film, Burta Balenei, am pornit la drum cu o prietenă, Ana Szel, de această dată, am realizat filmul împreună cu Iris Spiridon, tot o prietenă bună. În ambele cazuri am decis că vom scrie nişte scenarii inspirate din evenimente din viaţa lor, şi tot de la început am hotărât că ele vor juca rolul principal. Şi este adevărat, am încercat mai degrabă să restitui o anumită lume, o anumită pătură socială, cea a oamenilor care au în jur de 30-40 de ani, care încă îşi caută locul în societatea românească contemporană. Oameni un pic debusolaţi, un pic neadaptaţi. Din acest motiv am ales ca personaje un tată divorţat, un tip gay şi o femeie singură. Cred că ceea ce caracterizează această generaţie din care eu fac parte şi care apare şi în film este faptul că ea nu mai respectă regulile clasice ale maturităţii. Am încercat să nu judec, să nu emit judecăţi de valoare, dar mi se pare că familia pe care am trăit-o eu în copilărie, familia în forma ei tradiţională, se întâlneşte tot mai rar în jurul nostru. Şi aceasta a fost o altă temă care ne-a preocupat şi ne preocupă în continuare pe mine şi pe coscenarista filmului, Iris Spiridon.” 
Andrei Gorzo despre film:
”Cinemaul Anei Lungu este unul intimist, într-o anumită măsură chiar privat: o etnografiere dinăuntru, nu lipsită de ironie, dar nici de autocomplezență, a unei mici lumi artistice-hipsterești-boeme. Dacă unii spectatori îl găsesc fermecător, iar alții îl găsesc iritant, asta poate să țină și de atitudinea unora și a altora față de segmentul social etnografiat.” (Revista Vatra)