Uciderea pruncilor (1956)

"A trebuit să pătrund în tablou, să trec dincolo de cadrul aurit, apoi să mă reîntorc și să povestesc în imagini cinematografice cele văzute... Peter Breughel avea obiceiul să-și desfășoare narațiunea în spațiu și timp. În Uciderea pruncilor sunt peste o sută și douăzeci de personaje, grupate după acțiuni succesive. Un adevărat film căruia îi lipsește doar animația cinematografică. Cu ce să încep? Pornesc de la clopotnița bisericii. Dangătul clopotului trebuie să vestească dezastrul. Apoi urmăresc toate fazele masacrului: pedestrașii sparg ușile și ferestrele; copiii sunt scoși în stradă; cuprinse de deznădejde, mamele imploră îndurare; pedestrașii smulg copiii din brațele mamelor; copiii sunt aruncați unii peste alții și ciopârțiți cu paloșele. Ca un leit-motiv reapare chipul călărețului îmbrăcat în negru, care personifică inchiziția. Insist cu aparatul de filmat asupra fiecărui gest, asupra fiecărui chip expresiv. Decupez tabloul în peste o sută de cadre și numai la urmă îl cuprind în întregime, cu ramă cu tot" (Ion Bostan, Almanah Cinema 1970)