Opinia criticului
Regizorul Octav loniţă îşi propune să înfăţişeze drumurile evolutive a două comune, Sîntana şi Stoicăneşti, în anii socialismului. Materialul filmat, «cules» de cineaştii studioului Sahia (printre care şi
Slavomir Popovici) în urmă cu zece sau chiar douăzeci de ani, îi oferă regizorului prilejul unor revelatoare antiteze. Dar regizorul n-a izbutit să stăpânească imaginile înregistrate pe peliculă. Filmul este stufos, conţine mult prea multe relaţii insuficient de particularizante, se pierde în digresiuni, este mult prea încărcat de «vorbe», de «fraze mari». Pe scurt, îi lipseşte o idee, un ax, o coloană vertebrală. Cât despre metafora «treptelor», ea este şi banală şi «lipită». Cel puţin acele trepte introductive (întrupare concretă a metaforei devenirii) nu au cum să servească acestui film. Poate, altuia... (
Călin Căliman, Cinema nr. 6, iunie 1971)
