Date de producție
Filmări 07.10.1964 – 30.04.1965, exterioare la Ploieşti, interioare la Buftea. Cheltuieli de producţie 3.700.000 lei.
Ecran normal, a/n, 2725 m.
Subiect
Spionul Koch este trimis în România de la Berlin, pentru a organiza reţeaua de spionaj „Runda 6". Mâna lui dreaptă este Agopian, vechi colaborator al serviciilor de spionaj străine, proprietarul unui magazin de antichităţi, interesat să-l servească pe Koch, singurul care poate să-i procure paşapoartele pentru Elveţia, unde vrea să se refugieze cu averea sa. Apare însă un individ englez, Snops, care somează pe Agopian, pe baza sumelor încasate de acesta de la englezi, să-l ascundă la el. Dar pe Snops îl caută şi Gestapoul şi Siguranţa română. Rolul activ pe lângă Agopian îl are secretarul său, Alex, îndrăgostit de fata lui, Laura, care nu ştie nimic de afacerile tatălui ei. Agopian îl suprimă pe afaceristul Mihalcea, care a încercat să-l şantajeze, susţinând că l-a informat pe Koch despre faptul că Snops e ascuns în podul casei. Alex fură din seiful casei dosarul cel important pe care îl aștepta Koch, fapt pentru care Agopian e îmbarcat într-o naşină, urmând a fi lichidat pe drum. Laura observă dispariţia tatălui ei şi, ştiind că el îi ducea în fiecare seară mâncare lui Snops, vrea să îndeplinească ea această sarcină, fiind însă surprinsă de Koch chiar momentul când la radio se transmite că România a întors armele împotriva fasciştilor. Are loc o luptă între Koch şi Snops, dar unul dintre gloanţe o atinge pe Laura. Koch se refugiază pe acoperiş, dar văzând că locul e înconjurat de un grup al forţelor patriotice, se otrăveşte. Reiese că Snops era un tovarăş, care primise misiunea de a intra în pielea adevăratului spion, capturat de forţele patriotice în momentul paraşutării sale. Alex însuşi era om de încredere, infiltrat în casa lui Agopian. Laura e transportată la spital. În oraş a început insurecţia armată.
Trivia
- Titlul scenariului literar: "Sunt urmărită", după o idee de Dimos Rendis, dialoguri Alexandru Struţeanu.
- Debutul regizoral al lui Vladimir Popescu-Doreanu.
Regizorul despre film
„Am urmărit, în acest film poliţist, ca scenariul să corespundă cât mai bine faptelor istorice şi atmosferei reale din perioada în care se desfăşoară acţiunea — vara anului 1944, interpretarea actoricească să redea cu simplitate şi convingător comportarea eroilor şi a modelelor lor din viaţă, care n-au fost niciodată retorici şi spectaculari, ci au acţionat, adesea anonimi, cu modestie, dar cu un excepţional curaj şi cu toată eficacitatea." (Cinema nr. 6, iunie 1965)