Opinia criticului
„Deși a ales ca subiect opera unui sculptor și a unei pictorițe, Ada Pistiner nu vrea să facă «film de artă», adică de prezentare a unor lucrări de artă plastică. Ea vrea să facă, pur și simplu, film. Pătrunzând în casa muzeu a sculptorului Frederic Storck și a pictoriței Cecilia Cuțescu-Storck, regizoarea își imaginează că și azi imobilul este locuit de același cuplu. Deși multe episoade din viața celor două personaje s-au retras în busturile de piatră și autoportretele expuse pentru vizitatori, autoarea recurge la o asemenea punere în scenă și folosește o asemenea modalitate de filmare, încât chipurile din tablouri și de pe piedestaluri par să se reanime, reluându-și locul în spațiul care le aparține. Printre bunele idei, numeroase, din acest film, a fost și invitarea Irinei Petrescu de a citi, cu vocea ei inconfundabilă, comentariul bogat în sugestii și subtext, până la ultima frază, care sună astfel: «Astăzi n-a intrat nimeni în muzeu, pentru că afară este soare și lumea se plimbă».” (
Valerian Sava, Cinema nr. 3, martie 1975)
