Martorul 448 (2019)

Subiect

Potrivit Organizației Națiunilor Unite (ONU), în baza Convenției privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, oamenii cu dizabilități sunt definiți ca persoane cu deficiențe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durată, care, în interacțiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină și efectivă a persoanelor în societate, în condiții de egalitate cu ceilalți. În România sunt aproximativ 800.000 de oameni cu handicap, iar țara noastră ocupă locul al 3-lea, din coadă, în  Europa, ca angajator al acestei categorii sociale. Dintre aceștia, 146.000 sunt nevăzători care, deși ar trebui să fie protejați de legea 448, nu se bucură de drepturile “garantate” de ea. Un exercițiu matematic simplu arată că, dacă aceștia fac parte din familii cu cel puțin 3 membri, în medie, fenomenul ajunge să impacteze 8% din populația României.
Cei mai mulți dintre ei sunt nevoiți să se trăiască aproape exclusiv în spațiul în care locuiesc. Un nevăzător fără însoțitor riscă să rămână blocat în casă. Persoanele în scaun cu rotile nu beneficiază de rampe de accesibilizare, iar mijloacele de transport în comun nu oferă acces. Societatea, din lipsă de educație, îi izolează. Angajatorii ezită să le ofere loc de muncă, pe motiv că un „om cu handicap” nu dă randament.