Trivia
Despre film:
A fost realizat în anul II de facultate şi a stârnit furia rectorului IATC, care l-a confiscat. Anamaria Beligan şi Valeriu Câmpan au reuşit să facă, în secret, o copie şi astfel filmul a putut fi vizionat, pe ascuns, de multe cercuri de studenţi şi oameni de cultură.
Despre ”Fenomenul Gătaia”:
“Spital înconjurat de o aură mitică, datorită faptului că, în vremea comunismului, a fost o agora a intelectualităţii din Banat, şi nu numai, dar şi pentru că există puţine mărturii despre acest fenomen de excepţie. Nume importante ale culturii din România – Gabriel Liiceanu şi Thomas Kleininger, care traduceau acolo din Heidegger, scriitorii Ioan T. Morar, Laurenţiu Cerneţ, Ion Chichere, Eduard Pamfil, Doru Odogescu, dar şi universitarul şi scriitorul Ovidiu Pecican, care a surprins experienţa trăită acolo în romanul său, ”Eu şi maimuţa mea” (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990).
Anamaria Beligan despre film:
„Era în plină epocă Ceaușescu. Noi eram tineri studenți în anul II la Cinematografie; eu la Regie, Valeriu la Imagine. Acest film a fost făcut la Spitalul de Psihiatrie Gătaia, zonă unde studenții nu aveau ce căuta. De fapt, nicio cameră de luat vederi nu avea ce căuta. Noi trebuia, ca studenți la Cinematografie, să prezentăm o societate luminoasă, solară, bucuroasă, nu să pătrundem în asemenea universuri. Am făcut un mic tertip ca să ajungem acolo, Valeriu vroia foarte mult să facem acest film. Spitalul de Psihiatrie Gătaia nici măcar nu se afla pe hartă, era o zonă despre care nu se vorbea, dar existau multe zvonuri despre acest spital, cum că ar fi fost anumite persoane nesimpatizate de regim internate acolo sau că ar fi existat situații în care oameni de cultură, sub pretextul că se tratau psihiatric, de fapt își luau puțin liber ca să creeze în liniște, fără să-i bată nimeni la cap. Probabil că cel mai celebru caz este cel al formației Phoenix, care și-a compus un album acolo”. (Întâlnire cu studenții de la Departamentul de Jurnalism al FSPAC, 2015)
