Subiect
În anii ‘90, femeile din Moldova au început să plece în străinătate ca să-și poată întreține familia. Treptat, timpul și distanța iau forma pachetelor care trec granița: mamele trimiteau cutii cu mâncare și cadouri la care puteai doar visa în acele vremuri și primeau în schimb casete video cu copiii lor. Folosind doar imagini de arhivă („brutul” a constat în peste 100 de ore de filmare), regizoarea surprinde fragilitatea unor legături de familie prin ochii unei generații de mame și fiice obligate să trăiască singure, o generație forțată de istorie să facă trecerea de la comunism la capitalism. Acesta e un film făcut de o femeie despre femei, având în centru o experiență colectivă căreia și ea i-a aparținut, în care bărbații au mai degrabă un rol de suport. Deși personajele își trăiesc viața atât de transparent și intim pe ecran, disconfortul privitorului e cât se poate de real: te simți oarecum ca mamele acelea, atât de aproape, și totuși absent, căci dilema principală: dragoste părintească vs. securitate financiară e încă prezentă printre noi. (Sorana Stănescu - One World Romania)
Trivia
- Otilia Babara locuiește acum în Belgia și a lucrat timp de 7 ani la film.
- Premiera în 8 decembrie 2022 în UK, La London Film Week.
- Selectat la Visions du Réel în aprilie 2023.
Otilia Babară despre film:
”Filmul e construit din imaginile mai multor familii, care spun aceeași poveste. E o poveste colectivă similară, chiar dacă eu știu că unule din acele imagini sau familii nu neapărat că nu mai comunică, dar cumva au frântura asta în relații. Pentru mine era important să am motivul construcției casei, care era una din cauzele din care multe mame nu se întorceau acasă. Sunt și multe momente în care oamenii o să râdă. Mai ales că au râs și cei care nu știu toate dedesubturile. E important pentru mine să vezi nu doar partea tristă, ci să poți râde în unele momente. ”
”În toate aceste ore de material m-am orientat prin poveștile care mi-au fost spuse și evoluția sentimentelor copiilor pe parcursul acestor ani. A existat la început un fel de extaz față de obiectele care veneau de la mama. După asta a apărut dorul acesta foarte puternic, care nu putea fi înlocuit cu nici un obiect. Exista rugămintea față de mama să se întoarcă, rugăminte care nu era ascultată de cele mai multe ori. Era invocat motivul că încă nu avem destul. Mai apoi a apărut la copii o anumită rebeliune. Nu mai vrei să primești pachete, o vrei pe mama, dar mama nu se întoarce și atunci începi un fel de protest, să-ți arați dezacordul față de ceea ce se întâmplă. Un protest față de faptul că ceea ce vrei tu, ceea ce simți, nu este ascultat. Bazându-mă pe emoțiile copiilor, am structurat filmul și am navigat prin cele peste o sută de ore de material primite ”.”În toate aceste ore de material m-am orientat prin poveștile care mi-au fost spuse și evoluția sentimentelor copiilor pe parcursul acestor ani. A existat la început un fel de extaz față de obiectele care veneau de la mama. După asta a apărut dorul acesta foarte puternic, care nu putea fi înlocuit cu nici un obiect. Exista rugămintea față de mama să se întoarcă, rugăminte care nu era ascultată de cele mai multe ori. Era invocat motivul că încă nu avem destul. Mai apoi a apărut la copii o anumită rebeliune. Nu mai vrei să primești pachete, o vrei pe mama, dar mama nu se întoarce și atunci începi un fel de protest, să-ți arați dezacordul față de ceea ce se întâmplă. Un protest față de faptul că ceea ce vrei tu, ceea ce simți, nu este ascultat. Bazându-mă pe emoțiile copiilor, am structurat filmul și am navigat prin cele peste o sută de ore de material primite ”.
Love Is Not an Orange (Official Trailer)
Otilia Barbară despre „Iubirea nu e o portocală”
