Icar (1974)

Opinia criticului
„Icar aduce un accent personal, făgăduiește cristalizarea unei lumi poetice de sine stătătoare. Eroul filmului – o făptură antropomorfă, stângace și creoaie, cu o înfățișare butucănoasă, întru nimic deosebită de cea a ființelor din jur – își decoperă forța demiurgică grație curajului de a crede până la capăt în ceea ce altora li se pare un ideal irealizabil: ciudata făptură se smulge din lutul gros, începe să meargă, încearcă să-și ia zborul spre înălțimi. Icar poate fi citit ca o parabolă despre îndrăzneala vizionară; deloc emfatică, însuflețită de încrederea în puterea omului de a-și înfăptui visurile în pofida eșecurilor și a adversităților” (George Littera, “Studii și cercetări de istoria artei“, 1985)

„Animația românească se lasă în continuare fascinată de misterele genezei și de dilemele progresului universal. După lon Popescu Gopo și Sabin Bălașa, Mihai Bădică ne propune, la rându-i, o mitologie proprie, într-un material inedit. Este o «scurtă istorie» a desprinderii omului de țărână, prin intermediul unor figurine plăsmuite pe un glob de plastilină. Expresivitatea materialului este încă sumară și invenția parodică deocamdată modestă... E pur și muove, vom spune, pentru că simplitatea filmului e candidă și o anumită candoare lasă totdeauna drum deschis speranței. (Val. S. Deleanu, Cinema nr. 11, noiembrie 1974)