Opinia criticului
"Regizoarea Nina Behar şi operatorul Doru Segal au făcut un film despre sticlăria de artă
...Şi multă, multă fantezie. Obiectul filmărilor l-au găsit în lucrările plasticienilor Zoe Băicoianu, Constanţa Dogeanu şi Titi Popescu. Marcând ambianţa specifică şi modul de lucru caracteristic pentru această ramură a creaţiei plastice, ei au dezvoltat, pe ecran, o sumedenie de variaţii, pe tema frumuseţii fragilelor opere din cristal. „Ţesătura” sticlei, jocul decorativ al golurilor de aer în substanţa densă, raporturile de forme, transparenţe şi culori, graţia savant calculată a proporţiilor şi transfigurările neprevăzute care se nasc prin schimbarea perspectivei şi a luminii, alcătuiesc materia filmului. Ceea ce ne oferă autorii ar fi un exerciţiu aproape abstract, un fel de studiu de precepţie cinematografică în stare pură, dacă realizarea n-ar avea un sens social precis şi extrem de important; acela de a-şi învăţa spectatorii să se uite, să descopere singuri frumosul, să preţuiască obiectele. O însemnată funcţie educativ−estetică este împlinită astfel, într-o ambianţă compusă cu gust ales (muzică pentru clavecin de Couperin, continuată printr-un vechi cântec franţuzesc de petrecere, interpretat la chitară; în loc de comentariu, o succesiune de titluri concepute grafic de Ion Bendic, constituindu-se, pe rând, în motto poetic al fiecărui fragment). Este una din cele mai izbutite producţii ale studioului, în domeniul filmului de artă." (
Ana Maria Narti, Cinema nr. 3, martie 1966)
