Gloria nu cântă (1976)

Opinia criticului
„Senzaţia principală pe care o lasă primul şi, din nefericire și dintr-o mare nedreptate, ultimul film al regizorului Alexandru Bocăneţ este de contact cu un univers pur, universul artiştilor privilegiaţi de soartă să rămână cu sufletul în preajma stării de graţie numită copilărie. (...) O senzaţie tonică, senină, luminoasă, reconfortantă. (...) Filmul pare făcut dintr-o joacă, dintr-o copilăreală frumoasă, din fantezie şi inspiraţie, făcut uşor, fără nici umbra unui efort. Trebuie să te uiţi foarte bine şi foarte îndeaproape ca să vezi câtă muncă grea se află sub joacă, câtă strădanie ascunde copilăreala, cât consum de inteligenţă a alimentat fantezia, câtă meserie bine stăpânită a sprijinit inspiraţia. Binecunoscuta marcă Alexandru Bocăneţ: profesionalism dublat de fantezie, fantezie sprijinită de inventivitate, niciodată obosite, o fantezie niciodată secată, şi talent şi bun gust şi inteligenţă. (Eva Sîrbu)

„Dacă Gloria nu cântă s-ar fi văzut înainte, aş fi putut spune cu o imensă bucurie: s-a născut un regizor de film; dincolo de amărăciunea subiectivă a acestui „dacă", este un adevăr obiectiv: un strălucit om de televiziune a demonstrat că poate fi cu egală strălucire om de cinema." (Călin Căliman)