Expertiză de artă (1980)

Opinia criticului
"Un îngâmfat milionar adunase în palatul său nenumărate opere de artă (de a căror valoare şi chiar autenticitate habar n-avea). Un expert vine să le omologheze. Singurul său instrument e o lupă. Filmul arată, în zeci de imagini diferite, cum, sub lupă, apare falsul, impostura, plastografia. Ideea de neadevărat creşte, cuprinde întreg imobilul. Zăpăcit, uluit, expertul nostru pleacă, iese în stradă, tot cu lupa în mână. Şi atunci, oroare!! nu pânze pictate, ci oameni, trecători, deodată sub lupă, se arată a fi „neadevăraţi”!
Este inutil să spun cât de nouă, profundă, tulburătoare este această satiră; iar în ordinea tehnică, a trebuit, fireşte, iarăşi să se inoveze. După realizarea clasică a tuturor desenelor pe calc, desenele au fost transpuse toate pe nişte cartoane, ca portrete încheiate, prezentând fiecare un moment al mişcării. După culoare, toate desenele au fost decupate cu foarfeca şi fixate fie pe celuloid, fie pe sticlă, apoi filmate, plasate la nivele multiple şi suprapuse. Prin aceste procedee, desigur destul de complicate şi delicate, s-au obţinut spaţii inedite şi sugestive, experimentări ale unor zone noi de vizualizare a ideilor.
În partea muzicală, de asemenea s-a inovat. Autorul a făcut apel la cunoscutul compozitor H. Maiorovici. El  a folosit exclusiv orga electronică, cu nenumăratele ei timbre. A înregistrat mai întâi separat fiecare din aceste sonorităţi diverse. Ca pe un soIo. Apoi le-a mixat, le-a înregistrat laolaltă, ca pe o orchestră cu zeci de instrumentişti. (D.I. Suchianu, România literară nr. 36, 4 septembrie 1980)