"Două portrete, două destine. Un bătrân care povestește și un tânăr, fiul lui. «Când intram în mină, găseam aur și ne cânta
famfara. Dar adevăratul aur găsit a fost familia mea!» Tânărul nu mai găsește aur, el pleacă în fiecare zi cu «famfara» în suflet, el nu are nici măcar un copil, dar speră că filonul de aur se va lăsa descoperit. Credință și așteptare. Un film metaforă." (
Laurențiu Damian, Almanah Cinema 1984)
