Călușarii din Bârla (2014)

Subiect

”Călușul nu e doar un dans. E un ritual complex, ezoteric, păgân, ale cărui mistere și fațete necunoscute ne propunem să le dezvăluim. Cum se face că, deși toată lumea a auzit de călușari, atât de puțini dintre noi știu, de fapt, despre ce e vorba? Poate pentru că propaganda comunistă a scos călușul din zona lui ritualică și l-a transformat într-un dans festivist. Astăzi, vorbim de două feluri de călușari: cei de sat și cei de scenă. Mergem, alături de o echipă de cercetători de la Muzeul Țăranului Român, în Bârla, județul Argeș, acolo unde călușul este emblema comunei.
Petrecem Rusaliile cu patru călușari veterani „de sat”, unii dintre ei de peste 60 de ani, și îi vedem cum se străduiesc să perpetueze un obicei care, la rândul său, se luptă să supraviețuiescă. În Bârla, călușul este tradiție care s-a transmis din tată în fiu, ne povestește, mândru, vătaful Gelu Crivac. El însuși a „furat” obiceiul de la tatăl său, nea Marin Crivac, o legendă a satului, de 93 de ani, care încă mai arde de patima călușului și ne arată câțiva pași de dans. Pentru călușari, colindul de Rusalii e una dintre puținele ocazii în care sunt admirați de întreg satul. Banii sau recompensele contează, dar mai puțin. Însă chiar cu o zi înainte de a pleca pe la case, tradiția e pe cale să se rupă, pentru prima dată în mulți ani. Ceea ce pornește de la o simplă înregistrare a unei tradiții, devine documentul unui obicei crepuscular și o pledoarie pentru importanța colectării valorilor naționale, înainte ca acestea să dispară. Călușul în Bârla poate supraviețui doar în comunitate, și nu în muzeu: trebuie să se lupte nu doar cu dezinteresul noii generații, ci și cu trecerea timpului și chiar cu însăși condiția umană.” (Digi World)