Andrei Cătălin Băleanu, o tânără speranță a cinema-ului românesc din anii 70 este privit astăzi prin ochii unui regizor aflat la început de drum. Acest film despre deznădejde și ratare prezintă portretul unui personaj original și autentic, un regizor talentat („
Viața ca un bivol negru”) care renunță la film la vârsta de 30 de ani și ajunge, în zilele noastre, să trăiască la limita subzistenței.
