Opinia criticului
„Titus Mesaroș nu e la primul său film cu subiect sau pretext muzical:
În pădurea cea stufoasă surprindea în manieră parodică ceea ce
Mircea Săucan încearcă acum să exprime cu gravitate: relația dintre muzică și plastică. În afară de avantajul unui plus de experiență, Titus Mesaroș știe mai precis ce vrea și mai ales știe să sugereze cu detașare și elocvență, dincolo de subiectul ca atare, un joc mai viu de sensuri. El urmărește atent, cu discreție și cu un simț al umorului tandru, pregătirea unui concert la un liceu de muzică: de la primele îngânări scârțâite de acorduri, acasă, eventual în baie, la școală, continuând exercițiul mental chiar în timpul unei ore de matematici, dar mai ales sub supravegherea profesorilor de specialitate (cuplurile profesor-elev, surprinse în timpul travaliului artistic la fiecare pasaj și asupra fiecărei note, sunt de o excepțională expresivitate) până la triumful de pe podium. Arta este, într-adevăr, 99% transpirație și 1% inspirație, procentaj valabil și pentru documentariști.” (
Val.S. Deleanu, Cinema nr. 8, august 1975)
