Opinia criticului
„După
Nunta de aur, Titus Mesaroş ne oferă încă un documentar eminamente afirmativ despre noua noastră condiție umană, pornind, de data aceasta, pe urmele unei tinere fete nu numai frumoase, dar şi extrem de elegante, întâlnită în tramvai. Regizorul o bănuieşte venind de la bar, dar ea se dovedeşte a se îndrepta spre locul de muncă, la o fabrică de televizoare. Deşi se recurge evident la reconstituiri, totul se păstrează nu numai în limitele verosimilității, dar şi ale autenticității. Ajuns în fabrică, documentaristul descoperă alte tinere muncitoare, se opreşte la cinci dintre ele şi le invită să răspundă la un chestionar oarecum neutru, menit nu atât să provoace răspunsuri senzaționale, cât să ne dea posibilitatea de a le admira, între timp, pe interlocutoare.” (
Val. S. Deleanu, Cinema nr. 7, iulie 1974)