Camera obscură (2016)

E poate greu de înțeles azi, ca în acea perioadă  nu existau  aparate de filmat în comert, și era imposibil  să  poti  procura  echipamentele  și substantele necesare  developării,  montajului  sau postprocesării de  sunet. Dar  dacă  totuși  aceasta pasiune a filmului  te măcina pe interior pînă a-ți modifica  inevitabil  existența,  te înscriai  într-un cineclub. Ele erau asociații finanțate în general de sindicatele comuniste, care funcționau pe lîngă mari intreprinderi, universități și case de cultură. A face film de amator în acei ani era o aventură. A încerca să oferi o alternativă culturii oficiale a filmului romanesc din acei ani, osificat într-o ideologie primitivă, putea fi un demers periculos. Căci ochiul vigilent al Securității putea pulveriza cariere sau chiar distruge vieți. E poate de neimaginat în epoca actuală, a omniprezenței imaginii animate și a conexiunii imediate pe internet, faptul că acum 30, 40 de ani pasionații de film alternativ filmau pe peliculă de 8 sau 16 milimetri, developau  cînd aveau apă, în condiții  total  improprii și poate uscau pelicula pe fereastra trenurilor în drum spre festivalurile de profil. Filmele  fiind  montate apoi la hotel în nopți albe unde pasiunea se transforma într-un dulce delir cinefil. În documentarea noastră, sub tone de filme banale sau de propagandă  am găsit mici  bijuterii  cinematografice,  provocatoare și insolente la adresa bunul simț  comun, creative în cel mai înalt grad,  și cumva dătătoare de speranță. Că într-o zi libertatea, cuvînt atat de abstract în acele vremuri poate fi cîndva posibilă. La origine camera obscura  era un dispozitiv dar și un principiu. O cutie neagră care avea pe un perete o lentilă.  Prin intermediul ei  se proiecta înăuntru pe peretele  opus, o imagine  micșorată  și răsturnată a obiectului văzut sau fotografiat. Așa funcționează ochiul omenesc, așa funcționează orice aparat de captat imagini. Asta era și un film adevărat  de cineclub.  Un film mic proiectat  în  întunericul unei  societăți  atomizate  care făcea  vizibilă o imagine răsturnată a acesteia. Și cînd vezi că regele e gol începi să dorești altceva. Poate o schimbare… (Gheorghe Preda)